Sosirea pe aeroportul MATAVERI din Insula Paştelui (după vreo cinci ore de zbor) a marcat primul punct important al traseului Expediţiei RAPAPATATIERRA 2011, mai ales că acestui loc mirific şi încă plin de mistere i-am rezervat patru zile. Mult prea puţin pentru cât ar merita această insulă mică (118 km2), foarte izolată, situată la 3.760 km vest de coastele Americii de Sud, mai precis de ţărmul statului Chile, căruia îi aparţine.

Paza militarizată, controlul foarte riguros al actelor sau cei trei ofiţeri care îşi plimbau printre noi, cei proaspăt sosiţi de la Lima (Peru) câinii dresaţi care ne adulmecau non-stop (ulterior, am văzut pe coastă o bază a marinei militare şi a poliţiei militare, aici existând şi baze de antrenament pentru trupele terestre chiliene), m-a făcut să mă întreb dacă Insula Paştelui nu înseamnă ceva mai mult decât o superbă şi exclusivistă (vă voi vorbi şi despre preţurile foarte mari şi despre «viaţa» foarte scumpă de aici) destinaţie turistică unde aterizează şi decolează în medie trei-patru avioane pe zi… Astfel, aveam să aflu că aici se află una dintre cele mai lungi piste de aterizare (are aproape 4 km şi porneşte practic direct din mare!), pistă folosită de multe ori de NASA. La 30 iulie 2007, o reformă constituţională a atribuit Insulei Paştelui şi insulei Juan Fernández (cunoscută şi sub numele de insula lui Robinson Crusoe) statutul de “teritorii speciale” ale statului Chile.

Numele “Insula Paştelui” (în spaniolă “Isla de Pascua”) – obiectul şi subiectul expediţiei «Aku-Aku», organizate de exploratorul norvegian Thor Heyerdhal pe care continuăm să-l urmăm, a fost dat de către exploratorul olandez Jacob Roggeveen, primul european care a descoperit insula în duminica Paştelui din 1722 pe când căuta o altă insulă (Insula lui Davis). Una dintre cele mai izolate insule locuite din lume, are formă triunghiulară şi este de orig