Drepturile animalelor vs. cruzimea faţă de câinii comunitari şi uciderea lor abuzivă şi arbitrară

Încep cu o distincţie relevantă şi necesară unei discuţii despre drepturile animalelor şi tratamentul la care ar trebui acestea supuse, distincţie făcută de filosoful american Tom Regan. Dintr-o discuţie principială vom înţelege de ce, într-o situaţie particulară, precum cea care priveşte uciderea câinilor comunitari, soluţia propusă de unii politicieni de a ucide câinii comunitari este contrară unei etici raţionale şi civilizate, şi proprie, mai degrabă, unei mentalităţi iresponsabile şi barbare.

Agenţii morali sunt acei indivizi care, graţie capacităţilor lor complexe, precum capacitatea de a decide pe baza unor principii morale, sunt capabili să facă alegeri etice conform cu moralitatea pe care şi-o asumă. Această calitate de a lua decizii etice îi face pe agenţii morali, cum este şi firesc, responsabili din punct de vedere etic pentru actele lor realizate în libertate şi nu ca produs al unei coerciţii sau suspendări temporare a judecăţii. Prin agenţi morali trebuie să înţelegem fiinţele umane adulte şi normale.

În acelaşi timp, pacienţii morali sunt fiinţele care nu au capacitatea de a formula principii etice după care să îşi ghideze comportamentul. Astfel că actele lor nu pot intra în acelaşi registru de responsabilitate pe care o au agenţii morali. Pacienţii morali sunt în afara responsabilităţii etice, sunt amorali. Ei ar putea comite fapte care să ni se pară „bune” sau „rele”, dar nu pot fi traşi la răspundere pentru acestea. Nou-născuţii, copii mici, persoanele cu dizabilităţi mintale, persoanele aflate în comă sau moarte clinică sunt indivizii umani consideraţi pacienţi morali. Câini comunitari într-un adăpost

Acelaşi statut de pacienţi morali îl au însă şi animalele. Animalele sunt înzestrate cu sensibilitate, aşadar au experienţa pl