Regimul comunist şi-a propus omogenizarea societăţii pe mai multe paliere şi impunerea unei gândiri unice. S-a urmărit, printre altele, şi omogenizarea vestimentaţiei. Punctul de vedere oficial era următorul: toţi cetăţenii sovietici erau egali şi nu trebuiau să se deosebească unul de altul, toţi erau de acord cu Partidul Comunist şi erau devotaţi cauzei construirii comunismului.

În realitate, numărul celor care erau nemulţumiţi era mult mai mare decât admitea regimul în rapoartele sale. Din anii 1950, grupul ţintă din care proveneau „inamicii de clasă“ nu era alcătuit din cei care trăiseră în vechea societate, ci din rândurile tineretului studios. Cum era posibil aşa ceva?!, s-au întrebat ideologii partidului, rămaşi perplecşi. Asta însemna un lucru clar: comunismul nu are viitor. Unul dintre aceste indicii exterioare ale revoltei tineretului era vestimentaţia „capitalistă“ pe care tinerii o preferau, în detrimentul celei sovietice, sobre şi sumbre.

Afişul filmului rusesc „Stileaghi“ din 2008 „Duşmani de clasă“ sub Stalin şi după

În perioada lui Stalin, pedeapsa obişnuită pentru cea mai mică crâcnire împotriva regimului era foarte dură, fiind vorba cel mai des de execuţie sumară sau deportare în Siberia. După 1953, aceste metode nu mai sunt folosite atât de mult. Dar vigilenţa partidului şi a organelor poliţiei politice nu au încetat; dimpotrivă chiar. S-a admis că burghezia şi culacii [chiaburii] au fost fie eliminaţi, fie reeducaţi. Dar problema nu era nici pe departe rezolvată. Tineretul, cei născuţi şi instruiţi exclusiv în mediul sovietic şi care trebuiau să construiască comunismul şi de la care se aştepta o loialitate neţărmurită faţă de Partid, tocmai ei erau problema, la 30 de ani de la Revoluţia din Octombrie 1917. Procesul de reproducere a speciei Homo Sovieticus întâmpina dificultăţi enorme.

Ce