Mărturisim că nu ne pricepem la nici un fel de coduri. Nici cifrate, nici juridice, de onoare, civil sau roman, al muncii, în nici un caz. Dar trăim - încă - în România, printre oameni obişnuiţi care duc o viaţă tot atât de obişnuită. Cu toate codurile incluse. Cum-necum, cu bune şi rele. Neobişnuitul intervine atunci când începem să-i vedem şi să-i ascultăm la televizor - unde altundeva ar îndrăzni să-l aducă dna consilier Andreea Vass pe dl Emil Boc şi să-l plimbe prin Cişmigiu precum Doamna cu căţelul pe chei la Yalta? - pe prim-ministru perorând cu aerul lui de dirigintă veşnic ofuscată.
Dacă preşedintele Traian Băsescu e mare maşter în a inventa şi propune mereu teme de bombăneală - nu care cumva să stăm 24 de ore liniştiţi -, premierul Emil Boc este o maşină de râşnit cuvinte. Macină vorbe, trăncăneşte incontinent şi inconsistent, mereu iritat şi mereu anunţând lucruri care nu pot fi anunţate. S-o fi născut eternitatea la sat, cum spunea distinsul ardelean acad. Lucian Blaga, dar şi prostia o fi apărut de undeva. Cum adică de la 31 martie, fix, am ieşit din criză? Anunţ zăpăcitor. De la câte fire de nisip începe o grămadă era una dintre interogaţiile gândirii greceşti din antichitate. Şi nici până azi nu ştim. În schimb ştie dl Emil Boc că de la unu - ce duios şuguie proful ardelean acest unu, precum strămoşii lui Agârbiceanu şi Coşbuc (cum de nu s-au gândit liderii sindicali să înveţe membrii diverselor confederaţii Noi vrem pământ!, care începe cu acel teribil strigăt Flamând şi gol, făr' de-adăpost...) - aprilie criza s-o gătat. Bravos, naţiune, mândru cârmaciu'! Revenind, nu ştim coduri, trăim însă o realitate imediată. Mâncarea s-a scumpit, serviciile se tot scumpesc, benzina nu se ştie unde va ajunge - ne asigură dl Adrian Vasilescu, alt mare povestitor de la BNR, că nu va depăşi 6 lei litrul, şapte sau opt în nici un caz -, întreţinerea şi aşa
