Facultăţile de Medicină din Marea Britanie şi SUA organizează slujbe memoriale pentru a aduce un ultim omagiu persoanelor care şi-au donat trupul pentru studiu. La Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila" din Bucureşti, cea mai mare pepinieră de medici din România, lucrurile stau altfel. Banii insuficienţi de care dispune Catedra de Anatomie condamnă trupurile donatorilor la uitare, într-un mormânt fără nume din cimitirul Străuleşti. Uitarea are însă un scop creştinesc: salvarea altor milioane de trupuri.

Mirosul înţepător de formol, unul dintre cele mai mari chinuri ale bobocilor de la Medicină, te ghidează cu uşurinţă către sala de anatomie nr. 1 de la Carol Davila. Este o cameră mare, cu două rânduri de mese metalice, înconjurate de scaune. Pe mesele de operaţie, patru cadavre, acoperite cu cearşafuri albe, îşi aşteaptă învăţăceii. Ştiinţa nu lasă loc nodurilor în gât, în ciuda mâinii cu multe incizii, învelită într-o folie transparentă, care iese de sub un cearşaf.

Bobocii tocmai au început să studieze muşchii antebraţului. Ţin în mâini bisturiile şi trebuie cu orice preţ să treacă peste cumplitul gol din stomac dat de întrebarea care îi macină pe fiecare: "Al cui antebraţ este acesta?".

Procesul în urma căruia cadavrele ajung în sălile de disecţie este complex. Trupurile trec mai întâi pe la serviciul de anatomie patologică a spitalului de la care provin. Aici, medicii specialişti trebuie să stabilească cauza morţii şi să dovedească fie că decedatul nu are familie şi nimeni nu revendică trupul, fie că rudele şi-au dat acordul ca trupul să fie donat facultăţilor de Medicină pentru studiu.

Odată ajuns în sălile de anatomie ale facultăţilor, corpul este injectat cu 15-18 litri de formol (soluţie apoasă de formaldehidă, întrebuinţată ca dezinfectant şi ca antiseptic) şi apoi introdus într-un bazin cu alţi 3.000 de litri din aceea