România şi-a consumat al doilea an de recesiune, în vreme ce aproape toate ţările din regiunea central şi est-europeană şi-au reluat creşterea economică. Polonia, deşi a simţit efectele crizei financiare, şi asta se vede printr-o temperare a fluxului de investiţii străine directe, a evitat recesiunea.

Economia Cehiei a cunoscut un declin în 2009, anul fierbinte al crizei, dar amploarea sa a fost la jumătatea celei din România, iar revenirea a fost aproape spectaculoasă. Acum analiştii consideră Cehia o „Elveţie a Estului Europei“.

Care anume au fost ingredientele rezistenţei acestor ţări la criza financiară? Ce ne-a lipsit nouă pentru a rezista mai bine în faţa crizei şi au avut alte ţări? Comparaţia îşi are rostul său, deoarece împărţim un trecut comun, de economii planificate, captive în interiorul spaţiului comunist.

După doar două luni de la declanşarea crizei financiare globale, anunţată oficial de prăbuşirea băncii de investiţii Lehman Brothers, România a fost izbită succesiv de agenţiile de evaluare financiară. Atât Standard & Poor´s, cât şi Fitch au coborât ratingul României sub pragul investiţional, la un nivel speculativ, singurul caz din Uniunea Europeană.

Că argumentele erau puternice, iar ceea ce a urmat a confirmat temerea agenţiilor de rating este clar astăzi. Atunci însă părea nedreaptă atitudinea faţă de România a severelor agenţii de rating. De ce este penalizată România şi alte ţări nu? Ungaria trata deja cu Fondul Monetar Internaţional, însă avea rating investiţional, semn că riscul său financiar este mai mic. Am pus întrebarea şefilor diviziilor de ratinguri suverane David Riley de la Fitch şi Kenneth Orchard de la Moody´s. Răspunsul a fost buimăcitor, având o relativ mică legătură cu economia: pentru că suntem săraci şi trăim într-o ţară coruptă, lucruri care pot pune pe butuci o ţară în criză. Privind acum retrospectiv,