Mă bagă-n seamă Ion Cristoiu. Aş fi unul dintre cei care inventează primejdii legionare acolo unde nu sunt decât fapte “strict omeneşti”.

Notează rechizitoriul: zbierând pompieristic, provoc un „tărăboi prostesc” şi împing „mulţi tineri să caute pe Internet Imnul legionarilor şi să-l asculte”. Desigur, Ion Cristoiu nu mă nominalizează. De la înălţimea augustă a carierei sale jurnalistice, maestrul nu se mai împiedică în nume. Spirit tutelar, Cristoiu doar aşează în insectar o categorie – „pompierii de serviciu de la HotNews, «România liberă», «Gândul», «Adevărul», «Evenimentul zilei»” – şi, „ca orice om înzestrat cu suflet şi înţelegere a vieţii”, încondeiază controversa iscată în legătură cu Mănăstirea Petru Vodă.

Subiectul e familiar celor care au deschis ziarele centrale sau au accesat site-urile acestora în ultima săptămână: la schitul nemţean, câteva măicuţe i-au cântat „Sfântă tinereţe legionară” (şi alte refrene „naţional-creştine”) monahului Iustin Pârvu, iar mai multe înregistrări au ajuns pe YouTube şi, de acolo, în atenţia presei. A presei caracterizate, cu instrumentarul raţional şi spiritual al maestrului Cristoiu, de o „gângăveală intelectuală acută” şi o „imensă pustiire sufletească”. Ambele gene (străine, aparent, felului de a face jurnalism fondat în România de Ion Cristoiu) ar fi responsabile pentru iniţiativa imbecilă de a „zbiera că ţara e ameninţată de pericolul legionar”.

Nefiind medic, nu pot oferi judecăţilor citate mai sus decât un răspuns neavizat. Unul „pompieristic”, ar spune maestrul care l-a studiat atât de bine pe Corneliu Zelea Codreanu încât a ajuns la concluzia (recent exprimată public) că a fost „un personaj tragic, romantic, un fanatic al ideii de onoare, de demnitate”. „Nu un fanatic al ideilor legionare”, a ţinut să sublinieze formatorul de opinie, într-o emisiune de televiziune difuzată în decemb