La două decenii după unificare, Germania este principala forţă economică din UE. Dar statul continuă să aibă o problemă cu fosta RDG. Pentru dezvoltarea estului s-au cheltuit şi se alocă în continuare mulţi bani. Majoritatea companiilor mari sunt însă tot în Vest, iar Estul se confruntă cu depopularea şi cu creşterea dependenţei de fondurile federale.

Articol din ediţia nr. 20 a FP România (ianuarie/ februarie). Detalii ilustrate: Coperta, Sumarul, Nota editorului.

În Germania există încă postul de comisar al guvernului pentru „noile state germane” (fosta Germanie de Est), ocupat în prezent de ministrul de Interne - Thomas de Maiziere. Acesta are însă o aversiune pentru sintagme precum „armonizarea condiţiilor de trai în est şi în vest”. Totuşi disparităţile rămân. Chiar dacă Potsdam, Dresda sau Stralsund sunt oraşe dezvoltate, dezvoltarea estului continuă să fie o mare problemă - după standardele germane.

Firmele şi afacerile din Est n-au putut face faţă concurenţei întreprinderilor moderne din Vest. Producţia economică per capita în landurile estice reprezintă doar 71% din cea din vest, cu o parte disproporţionat de mare venind din sectorul public. În est se plătesc cu 20% mai multe ajutoare sociale. Iar fosta RDG nu este sediu pentru niciuna dintre cele mai mari 100 de companii industriale germane şi cei mai importanţi 100 de furnizori de servicii.

Depopularea oraşelor

O altă disfuncţie este scăderea puternică a populaţiei din est după căderea zidului, cu aproape două milioane de oameni. Sunt oraşe care au deja prea multe paturi în spitale şi prea multe bănci în şcoli. S-a creat un cerc vicios. Sute de mii de oameni s-au mutat din zonele centrale ale oraşelor la periferie, în blocurile prefabricate, construite pe scară largă în anii 1970-1980 şi renovate după reunificare. Apoi, autorităţile germane au cheltuit mult pentru a restaura