Mărturisesc că am fost şocat de curajul cu care trupeţii din PDL şi de la Cotroceni au ieşit la drumul mare spre a convinge populaţia de valurile de bine care se prăvălesc peste ţară. Trebuie să ai o doză de inconştienţă, de sadism şi de cinism să te lansezi într-o asemenea campanie. În primul rând că după discursurile televizate şi radiodifuzate trebuie să te duci acasă. Şi te iau vecinii şi rudele cu huo sau îţi arată obrazul. Pe ce s-a bazat această campanie de convertire a orizontului cernit din România într-o aşteptare de răsărit voios? Asta în ciuda faptului că sărăcia, dar şi corupţia şi incompetenţa fac ravagii. Probabil că unii de la butoanele strategiei s-or fi gândit că românii n-au pierdut reflexele dobândite pe vremea lui Ceauşescu. Şi vor înghiţi minciunile şi propaganda de partid şi de stat. Iar în ce priveşte corupţia, mulţi nea Gheorghe vor zice, n-or fi toţi chiar aşa! Şi uite că preşedintele e mare şi e drept şi îi pedepseşte de îi ia mama naibii. Probabil că aşa sau ceva în stilul acesta vor fi gândit cei care au sărit pe populaţia României ca s-o avertizeze că în curând va începe cu ploaie de lumină şi prosperitate. Presupun că această tentativă de propagandă grosolană urma să acopere o anume creştere falsă în sondaje, care creştere ar fi urmat la rândul ei să acopere voturile cumpărate. Adică victoria în alegeri.

Ideea ziariştilor de a renunţa la vorbărie şi de a ieşi în stradă spre a lăsa poporul să vorbească mi se pare de mare efect. Rezultatul a fost năucitor. Românii, în majoritatea lor, fierb de mânie. Dacă se găseşte cineva care să înregistreze mai multe minute, indiferent de colţul şi marginea ţării, ar fi obligat să taie exprimările mai porcoase sau pe cele extrem de violente. Din câteva cuvinte oamenii ajung la înjurături. Pe măsură ce marile golăneli acoperite de putere scapă la publicul larg, mânia se înteţeşte şi sare dinco