Controverse UE nu s-a dat în lături de la cooperarea cu liderii autoritari ai lumii musulmane. Acoperire politică şi morală a existat: erau lideri care se opuneau terorismului şi asigurau stabilitate în relaţiile politice. Vor declanşa revoluţiile din nordul Africii o schimbare de abordare la Bruxelles? Marţi, comisarul pentru Extindere, Stefan Fule, şi-a turnat cenuşă în cap – un posibil semn.

Când preşedintele uzbec Islam Karimov păşea, alături de preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, pe covorul albastru de la Bruxelles, pe 25 ianuarie, furtuna din lumea islamică nu se transformase încă în taifun. În Tunisia, Ben Ali căzuse, dar încă se mai putea paria pe supravieţuirea lui Mubarak. Gaddafi părea intangibil.

Citiţi şi:

Florin Marinescu, fosta gardă de corp a dictatorului comunist: „Ceauşescu era dominat de Elena"

Dar cine este Islam Karimov? Unul dintre cei mai odioşi dictatori de pe planetă. Conduce ţara cu mână de fier încă din 1990. În 1995 a câştigat cu unanimitate de voturi un referendum menit să-i prelungească mandatul până în 2000. După care s-a ales din nou, în urma unui scrutin în care până şi singurul contracandidat a declarat, la urmă, că a votat pentru Karimov! Însă viaţa lui de dictator nu a fost totdeauna simplă. În 2005 a avut şi el parte de o revoltă, precum azi liderii nord-africani, dar pe care a rezolvat-o printr-un masacru.

Prezenţa lui Karimov la Bruxelles era legată, desigur, de gazul natural şi bumbacul pe care Uzbekistanul le deţine, iar Europa şi le doreşte. Motive suficiente pentru un exerciţiu viguros de realpolitik. Mai mult: vizita la Bruxelles a dictatorului uzbec venea la mai puţin de două săptămâni după turneul preşedintelui Barroso în Azerbaidjan şi Turkmenistan. Un turneu care, s-a spus la Bruxelles, a adus proiectul Nabucco mai aproape de realitate. Azerbaidjanul este o republică d