Investiţiile în general, şi în special cele pentru infrastructură, ar trebui să reprezinte prioritatea zero pentru orice autoritate.
Nu cred că România mai are vreo şansă să se vindece. Scandalul şpăgilor din vămi, incompetenţa în formă continuată a Guvernului, caracatiţa „Bercea Mondial", atitudinea din ce în ce mai despotică a preşedintelui, incapacitatea Opoziţiei de a veni cu soluţii coerente şi credibile, toate la un loc îmi lasă senzaţia că ne afundăm pe zi ce trece într-o hazna puturoasă care ne va invada toate orificiile, sufocându-ne încet, încet. Şi ca tacâmul să fie complet, acum câteva zile Consiliul General al Municipiului Bucureşti a mai atârnat o piatră care ne va duce şi mai repede spre fundul mocirlei. Consilierii au votat reducerea cheltuielilor pentru lucrări majore de infrastructură în favoarea acordării de subvenţii pentru RADET şi RATB. Argumentul celor care au decis să ajute cele două regii este bineînţeles unul „nobil": populaţia Capitalei să poată suporta mai uşor factura la căldură şi costul transportului public. Dar nu asta este soluţia! Cele două societăţi au nevoie de schimbarea din temelii a întregului mecanism de funcţionare. Mai mult, cred că activitatea lor trebuie rapid concesionată. Acolo unde statul gestionează o companie, acolo există ineficienţă, căpuşare, indiferenţă, incompetenţă, servicii proaste.
Mi se pare o nerozie fără margini să tai fondurile pentru proiecte importante aflate în derulare. Printre lucrările a căror finanţare a fost drastic redusă se numără construcţia Stadionului „Lia Manoliu", supralărgirea arterelor rutiere Pipera, Buzeşti-Berzei-Uranus şi străpungerea Splaiul Independenţei-Ciurel-Autostrada Bucureşti-Constanţa. Aşadar, proiecte majore atât pentru bucureşteanul de rând, cât şi pentru impulsionarea mediului economic.
Este evident că interesele politicianiste, care au măcinat până la os s
