În 1987, la invitaţia prozatorului Dumitru Radu Popescu, preşedinte al Uniunii Scriitorilor, am vizitat pentru prima dată România. Poetul Ioan Alexandru a ţinut să-mi facă cunoştinţă cu cele mai luminate minţi ale României. Aşa i-am cunoscut pe Petre Ţuţea, Constantin Noica, Dumitru Stăniloaie, Prea Fericitul Teoctist, patriarhul României... Întâlnirile cu ei le consider cele mai importante ale vieţii mele. Sunt convins că dacă autorul „Imnelor" ar fi trăit, şi ar fi să repete acel gest de frățietate, m-ar duce azi la Dan Puric.

Acum câţiva ani, unul dintre cei mai de seamă cărturari ai României, academicianul Eugen Simion, atunci când l-am întrebat la telefon dacă va fi prezent la o Conferinţă internaţională intitulată „Ştiinţă şi Credinţă", care se desfăşura în incinta Academiei Române, mi-a spus că se află la Iaşi la o altă conferinţă, dar va veni la Bucureşti doar pentru o singură zi, ca să-l asculte pe Dan Puric, trecut în program. Eugen Simion făcuse un drum lung ca să-l audă pe distinsul nostru contemporan. Noi suntem mult mai norocoși: nu trebuie să-l căutăm pe Dan Puric prin Bucureşti, SUA sau continentul african (de unde s-a întors de curând): în perioada 1-6 martie acesta, la invitaţia Forului Democrat al Românilor din Moldova, se va afla la Chişinău, unde va prezenta o serie de conferinţe.

Într-un interviu de acum câteva luni la un post de televiziune bucureştean, Dan Puric, vorbind despre noi, declarase că România are nevoie de o injecţie de românism, şi acest lucru îl poate face Basarabia... A mai fost la Chişinău ceva mai demult, cu un spectacol de pantomimă, dar acum vine să ne vorbească... Într-o lume a urâţeniei, Dan Puric soseşte ca să ne povestească despre Omul Frumos; într-o lume lipsită de criterii şi standarde apare să ne spună despre România Profundă, cea a lui Eminescu şi Iisus Hristos deopotrivă, a lui Enescu, Brâncuşi şi a ma