Nicolae (64 de ani) este unul dintre foştii combatanţi moldoveni, din Corjova, care a crezut cu tărie, acum 19 ani, că luptă pentru independenţă şi pentru un viitor mai bun al Moldovei. Acum, bărbatul şi-a redus la tăcere credinţa, dar mai ales cuvintele în limba pe care a apărat-o cu viaţa. Omul spune că ţara pentru care a mers pe front l-a trădat.

Pe podul de peste Nistru de la Hidrocentrala din Dubăsari, sute de oameni fac naveta de pe malul stâng pe malul drept sau invers.

Trec pe lângă militarii de la Forţele Pacificatoare care „veghează" pacea tot cu mâna pe arme, ascultând Modern Talking sau folclor de puşcărie. Pe gardul Hidrocentralei, la fiecare zece metri, este afişat avertismentul „Stoi, streleaiu" („Stai că împuşc" n. r.).

Nepăsători, moldovenii de pe malul drept merg la cumpărături la Dubăsari, iar cei de pe malul stâng vin la rudele din Ustia sau Molovata. Pacea aparentă ascunde faptul că, în timpul conflictului armat, declanşat la 2 martie 1992, aici au murit zeci de combatanţi care au luptat pentru idealuri diferite.

FOTO: EDUARD BÂZGUPe podul de peste Nistru, de la Hidrocentrala din Dubăsari, sute de oameni fac zilnic naveta de pe un mail pe altul

„DRUMUL VIEŢII"

ŞI „DRUMUL MORŢII"

Localitatea Corjova, situată în partea stângă a Nistrului, este locul de baştină al fostului preşedinte al ţării, Vladimir Voronin. Aici locuiesc atât moldoveni, cât şi ruşi.

În apropierea podului, se află „drumul morţii", locul unde se afla linia frontului, despre care bărbaţii din sat nu ar mai vrea să-şi mai amintească. Copii din Corjova şi-au pierdut speranţa că şcoala lor ar putea arăta altfel decât acum. Într-un corp de clădire din fosta Casă a Miniştrilor, bombardată în ‘92, funcţionează acum liceul cu predare în limba română din Corjova.

FOTO: EDUARD BÂZGU Casă ciuruită de gloanţeîn Corjova