In PD-L se consuma in aceasta perioada poate cea mai aspra confruntare dintre cele pe care le-a cunoscut pana acum partidul. Pentru prima oara fostul PD, caruia i s-a alipit un L anemic, nu are o personalitate puternica si incontestabila in frunte, iar lupta dintre aripile care incearca sa profite de aceasta situatie si sa-si adjudece partidul este crancena.
De pe margine privita, ea seamana cu un meci de fotbal in care fiecare dintre echipe mai inscrie cate un gol in poarta adversa, pentru a mai incasa la randul sau o ghiulea si tot asa pana la fluierul final din 5 mai. Dar care sunt echipele?
Raspunsul e tot mai greu de dat din cauza fluiditatii situatiei. Pana in urma cu ceva vreme vorbeam despre cele doua mari blocuri, Blaga si Udrea, botezate asa dupa liderii lor mai mult sau mai putin formali. Adica blocul anti si proprezidential.
Daca blocul Blaga e cum il stiam, la nivelul celui prezidential s-a intamplat ceva. Observam o retragere in aparare a doamnei Udrea si o trecere pe marginea terenului a domnului Falca. Probabil, cineva a inteles ca imaginea ambelor personaje este demolatoare pentru partid, motiv pentru care echipa, in fosta ei prezentare de pe teren, nu avea niciun varf de atac eficient din punct de vedere electoral si apt sa-l dribleze pe experimentatul si puternicul Vasile Blaga.
Dar iata ca in locul celor retrasi au intrat in teren, ca varfuri, trei lideri proaspeti, dornici de joc si datatori de speranta pentru publicul cam blazat. Asa numitii reformatori. Ramane de vazut daca liniile de mjloc si apararea blocului Udrea ii vor sustine efectiv, caci in aparenta trebuie sa o faca la solicitarea lui Traian Basescu.
De facto insa, jocul celor trei nu prea convine acestei echipe cu o componenta, in esenta ei, identica cu a adversarilor. Adica jucatori vechi, obisnuiti cu driblarea repetata a l