Noua conducere a UDMR experimentează o nouă tactică în relaţiile cu partenerii politici din România şi din Ungaria. După epoca în care deviza fostului preşedinte, Bela Marko, părea să fie „Întotdeauna negociem!", UDMR experimentează formula poliţistului bun şi a poliţistului rău.

Concret, în negocieri, la înaintare este trimis poliţistul rău, care dă cu pumnul în masă, ameninţă, ridică tensiunea partenerilor. Apoi vine poliţistul bun, manierat, cuminte, care reformulează propunerile, acceptă unele renunţări şi cimentează acordurile cu partenerii. În general, ceea ce urmăreşte această tactică este ca poliţistul bun să obţină satisfacerea adevăratelor pretenţii cu care porneşte la negocieri şi care par chiar rezonabile, în comparaţie cu pretenţiile formulate de poliţistul rău.

După Congresul UDMR, poliţistul bun pare să fie Hunor Kelemen, iar poliţistul rău, ministrul Mediului, Laszlo Borbely. Primul partener supus experimentului pare să fie FIDESZ. Astfel, după ce, la Congresul de la Oradea, Laszlo Borbely, iritat de impertinenţa unei reprezentante a FIDESZ, a spus că nimeni nu le poate da lecţii maghiarilor ardeleni, chiar dacă dispune de două treimi din fotoliile Parlamentului din Budapesta, a venit Hunor Kelemen, care a calmat lucrurile şi a spus că deja a şi uitat discursul reprezentantei FIDESZ.

Noua conducere a UDMR experimentează o nouă tactică în relaţiile cu partenerii politici din România şi din Ungaria. După epoca în care deviza fostului preşedinte, Bela Marko, părea să fie „Întotdeauna negociem!", UDMR experimentează formula poliţistului bun şi a poliţistului rău.

Concret, în negocieri, la înaintare este trimis poliţistul rău, care dă cu pumnul în masă, ameninţă, ridică tensiunea partenerilor. Apoi vine poliţistul bun, manierat, cuminte, care reformulează propunerile, acceptă unele renunţări şi cimentează acordurile cu partenerii.