Într-o vreme, când liderii politici mai ieşeau la plimbare, duminica, prin parc, erau la modă convenţiile cu electoratul, pe durată determinată. Adică partidele înşirau, pe o coală A4, legile şi măsurile pe care le vor pune ele în practică în primul an de guvernare, angajându-se să le respecte întocmai şi cerând alegătorilor să le acorde girul. Defuncta CDR a încheiat un astfel de contract, în 1996, însă s-a văzut repede că nu poate să-l respecte, fapt ce a dus la excluderea din parlament a principalului partid responsabil - PNŢCD. În 2004, contractul s-a transformat în alianţă pe timp nelimitat, fosta A.D.A. adăugând accente sentimentale legăturii sale cu electoratul pe care şi-l lua tovarăş de fapte istorice. Nici de această dată partidele nu s-au ţinut de cuvânt, ba mai mult, "alianţa cu poporul" părea să fi devenit, anul trecut, una împotriva poporului, acesta din urmă pierzându-şi încrederea în preşedintele Traian Băsescu şi în PDL. Ca urmare a acestor răsunătoare eşecuri, forţele politice nu mai semnează nimic cu electoratul, ci parafează protocoale, între ele. Sunt documente de uz politic strict intern, din care cetăţenii nu-şi pot face nici cea mai vagă idee despre ce îi aşteaptă.

Protocolul dintre PDL, UDMR şi UNPR, intrat, ieri, în vigoare, după o scurtă ceremonie la Palatul Parlamentului, enunţă câteva linii generale de politică economică - relansare, stabilitate, susţinerea mediului de afaceri, absorbţia fondurilor europene -, dar nicio măsură concretă. PDL şi sateliţii par să nu aibă habar ce vor face la guvernare, în viitor, stabilindu-şi agenda, ca şi până acum, din mers şi în funcţie de ceea ce zic FMI şi Uniunea Europeană. Majoritatea legilor pentru care guvernul şi-a asumat răspunderea în Parlament - Legea Educaţiei, Legea pensiilor, a salarizării, Codul Muncii etc. - nu au făcut parte din oferta electorală a PDL în 2008, astfel încât par