Cutremurul din 4 martie ‘77 a prins-o la duş. A mai apucat să ia un halat, după care totul s-a năruit. Ioana Ionescu a căzut câte un etaj, sprijinită pe tocul unei uşi, de la etajul 11 unde locuia, până la etajul 1, unde s-a oprit totul.

Citiţi şi

Cutremurele care au lovit România

De ce este Bucureştiul cel mai afectat de cutremure?

Sorin Crainic, supravieţuitorul cutremurului din '77 pentru care a plâns Elena Ceauşescu

Cutremurul din 4 martie 1977 a rămas în cunştiinţa multora ca fiind cel mai traumatizant moment. Ioana Ionescu, proiectant atunci la 25 de ani, a povestit pentru „Adevărul de Seară” cum a trecut peste calvarul de sub pereţii prăbuşiţi ai blocului Scala.

„Pentru mine, 4 martie este o sărbătoare în fiecare an”, îşi începe istorisirea Ioana Ionescu, în vârstă de 59 de ani. „În seara aceea am fost într-o vizită şi m-am întors acasă mai devreme. Locuiam la etajul 11. Mătuşa mea, care stătea în acelaşi bloc la etajul 5, m-a invitat să dorm la ea. Însă, am întârziat acasă ca să fac un duş şi apoi aveam de gând să cobor la ruda mea. În timp ce făceam duş am simţit cum începe zgâlţâiala. În cădere am văzut cum fierbea gresia”, spune supravieţuitoarea.

Ioana Ionescu (59 de ani) a supravieţuit calvarului din seara de 4 martie 1977

„Blocul s-a forfecat ca un tort!”

A urmat, pentru câteva secunde, calvarul din blocul sfărâmat: „Lumina s-a stins şi, în cădere, am fost acoperită cu moloz. Blocul s-a forfecat ca un tort, etajele se prăbuşeau ca piesele de domino. Nu mă durea nimic, deşi aveam hemoragie internă. Am avut noroc că am căzut pe o uşă”, povesteşte femeia. Orele treceau fără speranţă, însă Ioana a avut tăria să îndure.

Blocul Scala. Foto: Willy Pragher

Patru ore cât a stat sub moloz, Ioana auzea urletele unei portavoce: «Persoanele rămase fără adăpost să poftească