Una dintre cele mai controversate probleme juridice se referă la convenţia civilă, care poate însemna acelaşi lucru cu contractul de colaborare sau contractul de prestări servicii. Sunt puse sub semnul întrebării, sub aspectul legalităţii, mai multe aspecte, în primul rând dacă cineva se poate angaja pe bază de convenţie civilă, cine poate face acest lucru, pentru ce activitate şi pentru ce durată. În al doilea rând, se pune foarte frecvent problema dacă este mai avantajos să lucrezi pe bază de convenţie civilă sau contract de muncă. Răspunsul la toate aceste întrebări depinde de mulţi factori.

În momentul de faţă, singurele reglementări referitoare la aceste contracte sunt cele din Codul Civil privind locaţiunea lucrărilor (art. 1.470-1.490). Convenţia civilă de prestări servi-cii a fost reglementată detaliat în Le-gea nr. 130/1999 privind unele mă-suri de protecţie a persoanelor înca-drate în muncă. Această lege spunea clar că se pot încheia convenţii civile pentru activităţi regulate ce nu de-păşesc în medie 3 ore pe zi în raport cu programul de lucru lunar. Însă dispoziţiile respective au fost abrogate prin Legea nr. 577/2003 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 9/2003 pen-tru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul pu-blic de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Potrivit art. 1470 din Codul Civil, există trei feluri de locaţiuni ale lucrărilor:

1. Cea prin care persoanele se o-bligă a pune lucrările lor în serviciul altora;

2. Cea a cărăuşilor şi a căpitanilor de corăbii, care se însărcinează cu transportul persoanelor sau al lucrurilor;

3. Cea a întreprinzătorilor de lu-crări.

Pentru ce activităţi şi ce durată se pot încheia convenţii civile?

Convenţiile civile cu persoane fizice neautorizate.

Sunt mulţi patroni care, în loc să încheie contracte d