Îmi exprimam într-un text recent nelămurirea, cred eu legitimă, în legătură cu modalitatea de legiferare a modificărilor din codul muncii. Concret, întrebam de ce este nevoie ca Guvernul Boc să-și riște, între ghilimele, continuitatea la Palatul Victoria, atât timp cât are majoritatea în forul legislativ, pe un act normativ atât de important. Nu am primit un răspuns convingător în această privință, însă în lumina unor informații ce se vor adeveri curând, înaintez mai jos un scenariu cu probabilitate mult peste medie.

Concret, guvernul României s-a angajat în fața FMI și UE că va lua măsuri pentru deja celebra flexibilizare a pieței muncii, fapt ce se va putea citi negru pe alb odată ce scrisoarea de intenție cu care a plecat la Washington delegația Fondului va deveni publică. Contrar a ceea ce se dezbate în prezent pe tematica legislației muncii, cred că scopul imediat al modificărilor Codului este cu totul altul decât cel invocat. Gargara propagandistică cu crearea de locuri de muncă este pentru decervelați ( locurile de muncă nu se creează prin lege, alminteri nicăieri n-ar mai exista șomaj). Modificarea codului muncii așa cum este ea avansată în prezent nu avantajează, ba chiar nemulțumește, desigur în măsuri diferite sindicatele și patronatele participante la negocieri. Pe de altă parte, așa cum deja se cunoaște, Guvernul a îmbrățișat în schimb propunerile venite de la Consiliul Investitorilor Străini și Amcham. Economic vorbind aceasta nu este o eroare, dată fiind contribuția covârșitoare a acestor companii multinaționale la PIB, la exporturi și venituri bugetare și așa mai departe. Cine gândește altfel nu dă dovadă decât de un naționalism găunos, pentru că este limpede ca lumina zilei că fără acești investitori, economia României nu are un viitor. Lucrurile stau desigur altfel din punct de vedere social, iar temerea că vor exista abuzuri este pe depli