Ieri, liderii coaliţiei portocalii şi-au pus semnătura pe un Protocol care reconfirmă decizia lor de a susţine Programul de guvernare al Cabinetului Boc.De ce a fost nevoie de un asemenea document? Scârţâie atât de rău Coaliţia, după doar doi ani? Este o replică la constituireaOpoziţiei în USL? Partenerii PDL, simţind şubrezenia acestuia, au început să-şi revendice statutul de “membri cu drepturi egale”, nu doar de ţuţăr ai democrat- liberalilor? Din toate câte ceva, dar mesajul e 90% politic şi mult mai puţin economic, tipic unui Executiv preocupat de gestiunea ţării.

Emil Boc, în tonul său obişnuit, şi-a repetat discursul cu ieşirea ţării din criză - în care doar el crede, nu şi cei 93% din români, potrivit Eurostat, care se tem pentru locurile lor de muncă, faţă de 19% în restul UE -, dar şi obsesia revizuirii Constituţiei, pe care i-o cere Băsescu. Poziţia UDMR şi UNPR, de a sprijini în continuare Guvernul, nu le va aduce nici o îmbunătăţire a percepţie publice. Cu atât mai mult cu cât anul trecut juraseră că dacă Guvernul nu va abroga la 31 decembrie 2010 măsurile de austeritate excesivă, sălbatică, vor ieşi de la guvernare: termenul a trecut, populaţia e sufocată, dar şefii celor două formaţiuni (Kelemen Hunor, mai ales) au tupeul de a vorbi despre respectarea cuvântului dat. Grupul minorităţilor a rămas cuminte şi oportunist pe strapontina sa.

Totuşi, protocolul trebuie să aibă un beneficiar. Sunt, de fapt, doi. Unul, cert, e UDMR, care a smuls de la PDL promisiunea că Boc îşi va asuma şi statutul minorităţilor, ca şi, probabil, redesenarea cu creion maghiar a regiunilor de dezvoltare. Alt beneficiar posibil este Emil Boc însuşi. Protocolul e semnat în vederea susţinerii Guvernului până la alegerile din 2012 şi chiar a câştigării acestora. Asta înseamnă, în subtext, încrederea şi în actualul premier. Ceea ce îi mai dă un răgaz lui Boc: ar fi ana