Pe vremurile “de tristă amintire”, de câte ori îndrăznea cineva să caște gura mai mult decât era permis sau mai mult decât suporta “defenestrarea” — cum ar veni “deschiderea” –, populației prea gânditoare i se reamintea un banc faimos. Cel în care intelectualilor luați de valurile “deschiderii” li se arăta pisica. În felul acesta, șoricelul era pus cu botul pe labe. Oricum, variantă mai pașnică decât aruncatul lui pe fereastră.

Azi, populației i se arată tehnocratul. Cum cârtești, cum ești anunțat că Șeful caută un tehnocrat care să preia guvernul și, of course, Primul tehnocrat al țării (cum ar veni, noul Prim ministru) va alcătui un guvern de tehnocrați & tehnocrate, așa, ca să se învețe tot omul minte, dacă i s-a urât cu partidele politice.

De fapt, după 1989, toți ne-au amenințat — și este singurul cuvânt de care s-au ținut! — cu tehnocratul. Toți au pretins că ale lor guverne sunt compuse din muc & sfârc, tehnocarați aleși pe sprânceană și tehnocrate alese pe sub geană. Unii — poate chiar mulți dintre ei – erau, cu adevărat, tehnocrați, numai că ideocrații i-au pus unde i-au pus nu ca să dea din ei toată tehnocrația de care debordau, ci să ciolanizeze tot ce ar fi putut ciolaniza și ultimul gargaragiu de partid.

De curând, românilor li s-a arătat din nou tehnocratul, numai că dracu’ știe de ce, tehnocratul nu s-a mai lăsat folosit. A obosit, probabil, să tot sperie ideocratul populația cu el.

Totuși, mai pe șest ori mai altfel, unii continuă să formeze tot felul de guverne – ba din umbră, ba din clarobscur, ba din hyperspațiu, ba chiar din sânul guvernului de guvernare.

În fața acestei realități plicticoase, după lungi ceasuri de chibzuință, noi, gânditorii politici de la cea mai serioasă publicație românească de analiză politică

maRșarier – pagină de avangardă

venim cu o contra-ofertă.

Un guvern cu mai puține po