Vioi, înfipt şi optimist, Emil Boc semăna azi cu un general care anunţă trecerea la ofensivă după un asediu suportat cu stoicism. N-avea deloc aerul cuiva pus pe făraş. După semnarea protocolului cu partidele care susţin guvernul, adică mai mult cu UDMR, Boc a început să vorbească despre viitorul guvernării pe un ton care nu lăsa nici o îndoială că n-are chef să plece de la Palatul Victoria. Premierul şi-a rostit micul său discurs pe puncte şi subpuncte cu aplombul cuiva care-şi proclamă totodată declaraţia de independenţă personală.

E prima oară cînd Emil Boc nu mai are aerul de elev scos la tablă şi cînd nu mai pare supravegheat de nimeni, asta în timp ce destui pedelişti trag clopotele înlocuirii sale. Să-i fi trezit ambiţia ieşirea la pescuit a lui Traian Băsescu după un premier independent? Să-şi fi făcut Boc socoteala că dacă renunţă acum la scaunul de la Palatul Victoria îşi lichidează viitorul politic? Poate că şi una şi alta. Fiindcă dacă ar candida la şefia partidului din postura de proaspăt debarcat, nu s-ar mai uita la el nici femeile de serviciu de la Modrogan. Iar dacă acum cînd, i se pare lui, ar mai avea cîte ceva de dat, nu numai de luat, renunţă la funcţiuţa de premier, asta ar însemna că se mulţumeşte cu rolul de încasator de criză, pentru a lăsa altuia beneficiile care se întrezăresc.

Dacă între el şi Băsescu a existat un pact de loialitate, cred că Emil Boc s-a simţit dezlegat de acest pact în momentul în care preşedintele a început să-i caute înlocuitor. Şi chiar dacă Traian Băsescu a declarat ulterior că n-a căutat nimic e clar că pentru el Boc nu mai e un pion util. Cum Băsescu nu e omul care să se lase învins, s-ar putea crede că la moţiunea de cenzură pe care Opoziţia o pregăteşte contra Codului Muncii va încerca să-l facă pe Boc să cadă. Mă îndoiesc, fiindcă Băsescu ştie că la o adică Opoziţia n-are nimic cu Boc, ci cu el şi