Cei care s-au încumetat să-şi deschidă o farmacie în mediul rural sunt nevoiţi, de cele mai multe ori, să aducă bani de acasă pentru a-şi ţine afacerea pe picioare. „Din cauză că banii pentru reţetele gratuite vin cu foarte multe luni întârziere, am făcut credit la bancă pentru a-mi plăti furnizorii. Acum, plătesc rate şi dobânzi pentru banii pe care trebuia să îi primesc de la stat“, spune Cezar Zamfir, administratorul unei farmacii din comuna Traian.

Clienţii fideli ai farmaciilor rurale sunt bătrânii care lună de lună îşi cumpără pastile pentru a-şi alina durerea şi chinurile. „Vin în fiecare lună cu reţetă pentru bulinele de inimă şi mai cumpăr şi eu nişte antinevralgic. „Dacă aş avea o pensie mai mare, m-aş trata cu medicamente scumpe, dar cum nu am, folosesc mult şi leacurile băbeşti“, spune cu amar Ioana Buricanu, o bătrână de 71 de ani, din Ciochina.

Irina Vlad (37 de ani) are două farmacii rurale, una la Ciochina şi alta la Cocora. Spune că peste 70% din clienţi sunt bătrâni, care cumpără medicamente pe reţetă. „Facem cu greu faţă pentru că noi trebuie să plătim lunar taxe şi impozite, chirie, utilităţi şi salarii“, spune farmacista.

Din cauza furnizorilor care nu mai tolerează întârzieri, stocurile farmaciilor sunt din ce în ce mai puţine. „Nu mai putem elibera gratuit toate tipurile de medicamente. Le sortăm şi noi în funcţie de cât de îngăduitori sunt distribuitorii“, spune Cezar Zamfir, care adaugă că vânzările au scăzut cu peste 30 de procente după ce a crescut şi procentul de coplată.