Ar fi trebuit să fiţi de faţă, exact acum opt ani, la Lăptăria lui Enache ca să auziţi cum sunau, în lumea reală, două întîmplări povestite de Lyggia Naum cu ocazia lansării celei de-a doua ediţii a romanului lui Gellu Naum, Zenobia. Mai întîi, a refăcut o evadare din Bucureştii aflaţi în război, un lung drum pînă la Constanţa, şi o regăsire somnambulică (fără vreo adresă, într-un oraş complet străin), apoi întoarcerea cu iubitul regăsit şi felul în care au contemplat împreună un fluture îngheţat pe geamul compartimentului de tren; a urmat o aducere la zi, din aceeaşi irealitate mediată: pentru acea a doua ediţie – lansată exact în ziua în care Gellu Naum şi muza sa s-au întîlnit, în urmă cu 60 de ani – cineva fotografiase coridorul care numeşte un capitol din Zenobia şi circumscrie o zonă din viaţa celor doi. La developare, în fotografie a apărut o pereche de pantofi pe care nu-i văzuse nimeni în momentul cu pricina şi pe care se puteau desluşi două litere luminoase: pe unul G, pe celălalt L. „Aşa s-a împlinit androginul“ – a încheiat povestitoarea magică, cu o voce încărcată de emoţia evocării şi de curajul expunerii la ironia acidă din off-stage-ul mai tuturor lansărilor de la noi. E drept, de faţă era un public privilegiat: prieteni şi favorabili, oameni care înţelegeau universul naumian, spaţiu poetic-exact ce ar avea nevoie, el însuşi, de un dicţionar pentru a putea fi desluşit măcar în parte; şi alţii care intraseră în frenezie, fără să ştie de ce.

DE ACELASI AUTOR Mărunte apocalipse „Un canto para la cultura” Atac la cadru O Casandră Zenobia, romanul din 1985 al lui Gellu Naum, a fost comparat cu romanele lui André Breton Nadja şi L’amour fou, în el fiind prezente atît „modurile suprarealiste“ – şansa, întîmplarea, hazardul obiectiv – cît şi misterul, ocultismul, magia, mistica, teologia eretică. Trecerea fulgurantă prin spaţiul acelui roman a uno