Opoziţia libiană este o masă eterogenă şi fără experienţă democratică, unită de un singur scop: înlăturarea regimului de la Tripoli. Sursa: REUTERS
După două săptămâni de revolte, opoziţia libiană controlează jumătate de ţară şi duce lupte pentru eliberarea capitalei de sub dictatura lui Muammar Gaddafi. În tot acest timp nu a reieşit în mod clar cine este de fapt opoziţia, cine o conduce, ce ideologie are şi ce va face dacă îl va răsturna de la putere pe cel care a condus Libia timp de 42 de ani.
Benghazi, al doilea oraş ca mărime din ţară, este centrul revoltei. De acolo se aud vocile opoziţiei, acolo se organizează mişcarea antiguvernamentală, acolo ajung ajutoarele trimise de Occident. Jurnaliştii străini care au ajuns în oraş în urmă cu câteva zile au descris situaţia drept haotică.
O masă eterogenă
Opoziţia e o masă eterogenă, care creşte constant: voluntarii vin zilnic pentru a se alătura revoltei şi sunt gata să meargă până la Tripoli.
Protestele au început pe 15 februarie, în ziua care comemora sângerosul eveniment din 1996, când forţele de securitate au ucis 1.200 de deţinuţi politici din închisoarea Abu Salim, drept răzbunare pentru precedentele revolte anti-Gaddafi din Benghazi.
Protestatarilor, în mare parte tineri, li s-a alăturat o parte a armatei. Au urmat, pe măsută ce represiunea s-a intensificat, diplomaţi şi oficiali din guvern, precum ministrul justiţiei Mustafa Abdel Jalil.
Sâmbătă, Jalil şi-a anunţat intenţia de a institui un guvern de tranziţie. Ulterior, liderii mişcării de protest au creat un "Consiliu naţional independent" de tranziţie, care administrează "oraşele libere". Deşi se părea că fostul ministru al justiţiei va fi marginalizat în cadrul acestui organism, ieri s-a anunţat că Jalil va fi preşedintele lui.
Duminică a fost creat şi un consiliu militar, nucleu al
