Mirona Gliga, singura sportivă din România care a dansat la cinci finale de Campionat Mondial, cu un palmares din care nu lipseşte titlul de vicecamioană mondială, la Berlin, va fi prezentă la o nouă competiţie de anvergură europeană, găzduită sâmbătă şi duminică de Sala Sporturilor din Târgu-Mureş. Însă nu în calitate de sportivă, ci în cea de antrenoare…

Reporter: Ce înseamnă dansul sportiv pentru dumneavoastră? E doar un sport sau ceva mai mult…? Aveţi un palmares impresionant. Vă doriţi ca antrenoarea Mirona Gliga să egaleze performanţele dansatoarei Mirona Gliga? Care sunt performanţele dumneavoastră ca antrenoare?

Mirona Gliga: Mi-aş dori ca Mirona, ca antrenoare, să o depăşeasca pe Mirona ca dansatoare, în ceea ce a realizat atât de bine, şi asta e deja un ţel foarte înalt. Încerc să le arăt copiilor ceea ce ştiu şi ce am învăţat şi eu de la antrenorii mei. Mi-am dorit să încep de la zero şi am pornit cu copiii de la clasa întâi, acum patru ani. Am reuşit să ajut perechile din cadrul şcolii să ajungă pe podiumuri şi chiar pe locuri întâi la concursuri zonale, dar am antrenat şi perechi finaliste la campionatul naţional.

Rep.: Povestiţi-ne vă rog despre activitatea dumneavoastră de zi cu zi. Cum e să lucraţi cu copiii şi să îi învăţaţi arta dansului?

M.G.: Predau atât la “Gimnaziul Mirona” cât şi la clubul “Dansul Viorilor”, care are în prezent în jur de 40 de sportivi cu gândul la performanţă, dar sunt două lucruri diferite, sau mai bine spus trei: la şcoală, consider că toţi copiii trebuie să termine clasa a opta cu un bagaj de cunoştinte suficient de bogat pentru a putea deveni un instructor de dans sportiv, şi asta nu este aşa mare lucru, dar e suficient dacă de acolo şi-ar dori să ajungă un mare antrenor; la club însă, sunt două categorii – una de copii dornici de mişcare, ei vin ca să se simtă bine, să se joace în ritmul muzicii