Am înnoptat în casa unui român din estul Serbiei şi am vorbit până dimineaţă despre ritualuri locale, blesteme populare, religie, mitologie, tradiţii şi obiceiuri. Am descoperit o lume păgână, precreştină. Tot ceea ce citesc copiii în basme, aici e încă viu.

Am ajuns pe înserat în satul Rašanac (Raşanţu în româneşte) din estul Serbiei, judeţul Branicevo, aşezare tradiţională de câmpie şi intru din uliţa asfaltată în curtea lui Dragan Demici (35 de ani), jurist şi fost şef de secretariat în consiliul românilor timoceni.

Citeşte aici prima parte a călătoriei.

"Prin spatele satului trece Stigul, râul Morţilor (în mitologia greacă, râul Styx era calea de trecere către tărâmul morţilor, n.r.). Se zice că pe aici pe la noi au ajuns argonauticii (argonauţii din mitologia greacă, printre care şi Hercule, care l-au însoţit pe Iason în expediția către Lâna de Aur, n.r.)", îmi spune Dragan în sufragerie şi adaugă că mă aflu într-un loc în care "au rămas obiceiuri absolut păgâne".

Se merge din casă în casă cu orbeţii

Dragan îmi spune că la românii din Timoc dacă ai blestemat pe cineva "e mai rău decât l-ai fi omorât" şi de aceea, "dacă te blastămă unul, apăi trebuie să îl pocneşti, îl omori cu bătaia".

"Ştii cum se face blestemul? Cu orbeţi. Străbunica mea a fost acuzată că a furat nişte aur dintr-o casă. Cum să facă ea dovadă că nu a luat? A luat orbeţii din sat, care merg aşa unul după altul (îmi mimează cum fiecare orb merge în spatele celuilalt şi îl ţine pe cel din faţă de umeri, n.r.) şi se merge din casă în casă cu orbeţii. Se zice «Să dea Dumnezeu să îi moară, să îi crape, etc, la care a luat». Îi zici şi cu râpele, când te blastămă cu râpele e grav de tot. Acuma, dacă tu nu ai făcut nimic, zici «Da, aşa să fie»". Şi când ajungi la ăla care a făcut, el nu zice, tace, că i-e frică. Şi atunci l-ai prins. Ăsta e ritualul de blestem". @N_P