E un principiu vechi al societăţii româneşti de după '89. Când nu mai ai succes în meseria ta de zi cu zi, te apuci de politică. Au făcut-o actorii care nu mai aveau loc pe scenă, în căutarea unui public mai numeros. Parlamentul s-a umplut de rapsozi care, nemaiavând forţa de a susţine un concert, au preferat să dormiteze în plen. Foste vedete TV, lipsite acum de glorie, nu s-au resemnat cu gândul că şi-au pierdut audienţa şi au intrat hăulind în politică, chibzuind că, după anii în care au făcut mişto de oamenii politici, a venit timpul să le şi arate cu ce se mănâncă meseria.
Pentru alţii, politica este o răzbunare personală. Primele cuvinte pe care le-a rostit Miron Cozma când a ieşit din puşcărie au fost că-şi face partid. Dan Diaconescu nu a aşteptat să fie băgat la închisoare şi deja spune că domină sondajele cu formaţiunea înfiinţată peste noapte.
Fostul membru al trupei Vacanţa Mare, Mugur Mihăescu, spune acum că a intrat în politică pentru că urăşte politica. Pentru că nu poate să o suporte. O contradicţie care se cere explicată, însă explicaţia nu vine. În schimb, vin comparaţiile. Cei 20 de ani de democraţie românească sunt comparaţi cu situaţiile gen "Vacanţa Mare", iar figurile politice sunt asemănate cu personajul "Garcea". Cu alte cuvinte, dacă nu e nevoie de merite pentru a fi politician, de ce să nu fie şi el.
Drept program politic, Mugur Mihăescu a repetat aceleaşi stereotipuri formulate de toţi oamenii care l-au făcut să urască politica: să construim, să nu mai fim corupţi, să punem oameni cu şcoală în funcţii importante. Garcea nu mai e în stare nici măcar de glume proaste.
Gluma proastă este că pe scena politică românească ar mai fi loc. Dar nu pentru oameni care să păşească pe ea cu silă.
E un principiu vechi al societăţii româneşti de după '89. Când nu mai ai succes în meseria ta de zi cu zi, te apuci de politi
