O mutare într-un Bucureşti înzăpezit şi înviscolit presupune o sumă absolută a unor abilităţi logistice şi de organizare. Ema, care nici măcar un lego nu făcuse în copilărie (altminteri, plină de presupuse abilităţi artistice), clacase în faţa unor cutii despletite care trebuiau asamblate astfel încît să capete o formă dreptunghiulară. Nu putea înţelege ce fel de geniu gîndise la fix fantele în care intrau diverse colţuri, mînerele care se pliau şi deveneau prietenoase la apucat, numerotarea nemţească a diverselor părţi care trebuiau îndoite într-o anumită ordine, tocmai pentru ca orice persoană cu toate minţile în cap să se descurce imediat. Nu şi ea. Asamblase vreo două cu susu-n jos. Pe cutii scria IBO cu un B inversat.
DE ACELASI AUTOR O Cola de sfîrşitul lumii Despre domnul Goe, cu simpatie La poştă Timp De regulă, în situaţiile astea, un Murphy duşmănos potriveşte tot soiul de situaţii neprevăzute. Dacă îţi iei liber de la serviciu, musai să se întîmple ceva; jumătate de familie se îmbolnăveşte pe fond de stres, iar cu cealaltă jumătate te cerţi pînă în pragul divorţului. Nervii sînt întinşi la maximum şi toate neînţelegerile înăbuşite izbucnesc în momentul în care se rupe un sac de haine supraîncărcat. O domnişoară de la PR te sună obsesiv să te întrebe dacă nu te duci la o lansare a unei noi mărci de bere. Fix în momentul în care tu împachetezi oale care nu se potrivesc neam una în alta. Împachetezi pilota, îţi dai seama că nu ai cu ce te înveli în noaptea de dinaintea mutării şi te apuci să găureşti cu un pix toţi sacii pînă ajungi la acela unde descoperi, pe pipăitelea, pilota aflată, fireşte, tocmai la fundul sacului.
Ema trecuse prin toate astea. În plus, părinţii o sunau din zece în zece minute oferindu-se cînd unul, cînd celălalt – ba să-i ajute la împachetat, ba să le aducă friptură şi ardei umpluţi. „O să muriţi de foame, ştiu eu cum
