Un grup de diplomaţi francezi din generaţii diferite, unii încă activi, alţii ieşiţi la pensie, a publicat – sub pseudonimul colectiv Marly, după numele restaurantului în care s-au întîlnit – o scrisoare deschisă în care a denunţat deriva în care se află afacerile externe ale Franţei. Lipsa de coerenţă şi de direcţie sub preşedinţia lui Nicolas Sarkozy ar fi condus, spun ei, la moartea diplomaţiei franceze. Un avertisment dur, tăios care nu a rămas fără urmări – veţi vedea mai tîrziu. Pînă una-alta, diplomaţia franceză – aşa cum e descrisă de aceşti diplomaţi – pare lipsită de consistenţă şi, prin urmare, nu se mai poate constitui într-un model. Căci, pînă la urmă, modul în care Franţa a ştiut, vreme de decenii, să-şi apere interesele, fără să intre în relaţii conflictuale cu propria-i concepţie despre respectarea drepturilor omului, a făcut ca diplomaţia franceză să devină model cultural.

DE ACELASI AUTOR Cinci cuvinte - Anul cultural 2012 De ce s-a supărat Obélix - şi a plecat în Belgia Comunismul din cărţi Mulţumim, FILB De ce nu mai seduce? În timpul Războiului Rece, Franţa s-a situat de partea occidentalilor, dar a privit mereu spre ambele tabere. Astăzi, aliată a SUA şi cu pretenţii de lider în NATO, Franţa nu ar mai interesa pe nimeni căci şi-a pierdut vizibilitatea şi capacitatea de manevre diplomatice. Şi această pierdere – spun semnatarii scrisorii – nu trebuie pusă pe seama diplomaţilor, ea trebuie imputată politicienilor care au făcut alegeri greşite. În recentele conflicte din Tunisia şi Egipt, nu diplomaţii sînt cei care au greşit – se spune în scrisoare, răspunzîndu-se unor acuze directe, legitime –, ci tot oamenii preşedintelui; ei ar fi cei care au ales cele două ţări din Nordul Africii drept „stîlpi sudici“ ai eşafodajului diplomatic francez. Iar reacţiile bîlbîite şi întîrziate tot preşedintelui îi pot fi imputate – el nu ar fi ţinut con