Din punct de vedere legal, nu avem mai multe zile libere decit alte popoare, dar nu ratam nici o ocazie de a transforma o zi de lucru intr-una festiva. Martie. Afara era un frig de-ti venea sa-ti tii congelatorul deschis pentru a se mai incalzi nitel in casa. Fulgi albi dantuiau fericiti prin vazduhul paralizat de bucuria venirii acestor vestitori ai primaverii. Trecatori infofoliti ca luptatorii ninja se agitau, cu ultimele ramasite de caldura corporala, sa cumpere flori gingase, cu gindul de a le oferi celor dragi si mai putin dragi, in semn de pretuire si pentru ca, ah, ce coincidenta!, a venit primavara. Privind pe geam, parca imi scirtiia in urechi chitara unui prieten din studentie, care, in racoarea verii, la vreme de apus, susura, spre deliciul unor colege mai sensibile, Antiprimavara lui Adrian Paunescu: "Primavara, care-ai fost/ Nu veni, n-ai nici un rost/ Poti sa pleci, sintem reci/ Iarna ni-i pe veci". Deschid casuta de e-mail: "A venit primavaara!". Intr-adevar, sosise. De la mai multi expeditori si cu mai multe infatisari: ghiocei, zambilute, power-point-uri cu mugurasi, gizute si pasarele... "O primavara superba!". La multi ani si voua, dragi trimitatori! Tot superba era si primavara multinationalelor care s-au folosit de venirea zilei 1 Martie pentru a le aminti clientilor ca, intr-o zi atit de frumoasa si de deosebita, obrazul subtire cu mare cheltuiala se tine: "De 1 martie, noi iti rasplatim fidelitatea. Cumpara-ti un telefon!" sau "Numai la noi vei gasi (de 1 martie, desigur) cea mai completa gama de..." Adjectivul complet o fi avind, oare, grade de comparatie? In cutia postala, prima zi din martie se lafaia ca o beizadea. Pliante vesele, colorate si pline de promisiuni alungau din doua vorbe blestemata iarna si-ti aduceau in suflet si in minte verdele crud al cimpului, mireasma reavana a padurii si alte citeva oferte irezistibile: plasme, laptopu