Foarte mulţi consideră frivol subiectul divorţului Monica – Irinel (audienţele spun altceva, mă rog). Mie mi se pare, pe lîngă Codul Muncii, subiectul săptămînii. Există o ură sinceră şi majoritară pentru Monica Columbeanu. Femeile independente o dispreţuiesc pentru că a vrut să ardă etapele şi să ia banii, femeile dependente o urăsc pentru că ei i-a ieşit, bărbaţii fără bani o urăsc pentru că a vrut banii, bărbaţii cu bani o urăsc pentru că a încercat să-l “jefuiască” pe unul de-al lor. Jurnaliştii de tabloid o urăsc pentru că sînt buni şi simt că şi cei mai mulţi cititori o urăsc.iar cititorului trebuie să-i dai ce vrea, nu?

Pe Irinel Columbeanu nu-l urăşte nimeni. De el rîde lumea dintotdeauna dar îl respectă pentru că are bani şi e normal să-i cheltuie pe ce vrea. Şi cînd ai bani totul intră în normal. Şi-a împrăştiat rapid avocaţii, relaţiile, pilele şi a început să facă presiuni. A ieşit din tabloid, şi-a luat voce serioasă şi a plonjat în televiziunile de ştiri dornice şi ele de ceva audienţă. Monica Columbeanu nu mai vorbeşte cu nimeni. Doar e filmată cînd îşi părăseşte domiciliul donat şi recuperat apoi de Irinel (nu e la prima chestiune de genul ăsta – a tot donat şi a luat înapoi – legea pare făcută special pentru tipi care vor să agaţe cu cadouri – le dau şi apoi le recuperează…).

Mi-am amintit de unul dintre cele mai tari texte scrise vreodată de o femeie din showbiz care nu era în situaţia de dependenţă a Monicai, dar care se afla într-o stare vulnerabilă asemănătoare :

Cât de jos poate ajunge un milionar? Cât de mult îl poate influenţa opinia publică să-şi revină? Câţi copii de milionari ca acesta suferă acum şi vor suferi toată viaţa lor pentru nesăbuinţa unui astfel de tată? Câţi copii de vârsta puiului meu sunt pregătiţi să fie o marfă, o nouă achiziţie pentru tată, care ignoră detaliul «minor» – copilul îşi iubeste nu numai ma