Vă place griul?

Lumea ne ştia după blocurile comuniste gri, cenuşii. Dar am arătat că putem mai mult. Şi mai colorat. Faţadele scorojite, pe alocuri jupuite nu erau plăcute privirii. „Deranjau aspectul general“ – cum zicea un primar de sector. Ferestrele din lemn şi zidurile necăptuşite lăsau căldura să se risipească în van. Bucureştenii erau deprimaţi. De atîta gri şi de facturile la întreţinere. Aşa că edilii au hotărît. Şi au făcut o lege care să transforme griul comunist în curcubeu... capitalist. Schelele, polistirenul, termopanul au cucerit oraşul. L-au scos din amorţeală. Blocurile nu mai sînt comuniste. Au fost reabilitate. Nu toate... Dar programul merge mai departe.

Reabilitare cromatică

Dintr-un document care promite 100% confort termic cu doar 20% din valoarea lucrării, aflu că reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe este un program naţional realizat în colaborare cu autorităţile administraţiei publice locale. Că sînt vizate blocurile construite după proiecte elaborate în perioada 1950-1990. Că asociaţia de proprietari se implică şi ea. Că se creşte performanţa energetică a blocului. „Cu multă căldură...“ de altfel se semna şi primarul sectorului 1, pe un bloc în şantier. Reabilitarea termică a fost urmată de o reabilitare cromatică. Aici, în sfîrşit, s-a dat frîu liber imaginaţiei. Gustului. Hazardului. Ce-a ieşit se vede diferit. De la caz la caz. Unii zic că e frumos. Alţii – că e hidos. Unii zic că e armonie. Alţii – că e ţigănie. Unii locatari sînt mulţumiţi cu cromatica. Alţii vor criterii clare. Întrebarea e: Cine le stabileşte? Reprezentantul unei primării zice că s-au dorit culori mai vii, mai plăcute ochiului. În alte zone, petele de culoare au fost stabilite şi în funcţie de preţ. Mai ieftin e întotdeauna mai bun. Mai mult e mai bun decît deloc. Un inventar sumar al blocurilor reabilitate include: crem, bleu,