L-am văzut pentru prima oară pe Claudiu Bleonţ pe scenă în montarea lui Horea Popescu după Zbor deasupra unui cuib de cuci, unde juca rolul tînărului aceluia bîlbîit, Billy Bibbit, care se sinucide spre final. Asta se întîmpla pe vremea lui Ceauşescu, iar Bleonţ era foarte tînăr şi foarte bun. Apoi l-am văzut în multe roluri care pot fi considerate antologice. De la un moment încolo însă, cariera artistică a lui Claudiu Bleonţ a început s-o ia accelerat la vale. Ultimul rol bun în care l-am văzut a fost cel din 1995, în filmul O vară de neuitat de Lucian Pintilie. Apoi, în opinia mea, Bleonţ a încetat să mai fie actor. Am mai fost la cîteva piese cu el şi am regretat din tot sufletul: era mai degrabă o caricatură, nimic nu mai amintea de talentul şi de inteligenţa scenică pe care le avea altădată. Acum, Bleonţ a ajuns să interpreteze excesiv orice rol: chiar dacă trebuie să joace o scenă tandră sau să vorbească în şoaptă, el răcneşte ca un apucat şi se tăvăleşte pe jos, ca în chinurile facerii. Probabil consideră că prin asta arată că trăieşte rolul la cea mai mare intensitate. Rezultatul este, în schimb, ridicol. De fapt, cred că simte şi el cum îi fuge pămîntul de sub picioare şi se agaţă disperat de excese, sperînd ca astfel să atragă atenţia asupra lui. Încearcă să se salveze de propria ratare făcînd cît mai mult zgomot. Desigur, mult zgomot pentru nimic.

DE ACELASI AUTOR Premiile acestei rubrici pentru 2012 Actorul şi televiziunea Cine pleacă, cine rămîne Ordonanţa pe furiş Din nefericire, eşecul lui Claudiu Bleonţ nu se rezumă la prestaţia lui de pe scenele teatrelor sau de pe platourile de filmare. În ultimii ani, omul a devenit un obişnuit al casei în tot felul de şuşe televizate. Motivaţia trebuie să fie căutată în aceeaşi disperare a lui că a încetat să mai fie în atenţia publicului. Numai că o astfel de soluţie e similară cu drogurile: ele nu t