Cînd vrei să treci Munţii, dinspre Sibiu spre Rîmnicu Vîlcii, imediat ce laşi în urmă Tălmaciu, drumul parcă ţi se închide pe neaşteptate. E numai o iluzie căci, după încă o cotitură, începe Defileul Turnului Roşu, înghesuit între culmile Făgăraşului, de o parte, şi ale Lotrului, de cealaltă. În Boiţa, şoseaua abia se strecoară pe lîngă turnul de acces în Cetatea Turnu Roşu, cu îngustele lui ferestre de tragere, şi pe lîngă locul unde odată se înălţau fostele case ale Vămii, după care se alipeşte Oltului ce vine de undeva din stînga şi, surprinzător sau nu, cel puţin pentru început, nu pare prea vijelios. Nu trece mult, căci nu apuci să oboseşti, şi, cînd versanţii se apropie ameninţător unii de alţii, te trezeşti lîngă o construcţie ciudată, ruinată, izolată undeva mai jos de drum, în pajiştea de pe malul rîului. E ceea ce a mai rămas din Turnul-Spart…
DE ACELASI AUTOR Naţionalism fără civilizaţie - Ţebea 2012 Oameni şi locuri. Prin Metaliferi Cîteva lucruri mici din marea Vienă Biserica de lemn din Bunești Impresia e cu atît mai copleşitoare, cu cît cineva pare să fi tăiat turnul dintr-o singură lovitură de sus în jos, despicîndu-l şi făcînd să dispară fără urmă mai mult de jumătate din el. E un ciudat semicilindru de piatră, amestecată pe alocuri cu cărămidă, ce îşi păstrează aproximativ aceeaşi formă, de peste două veacuri, căci într-o stampă de la început de secol XIX, un pictor, pe numele lui Neuhauser, pare că-i redă aspectul de azi, pînă şi prin desenarea unor copăcei, pripăşiţi pe locul înalt al fostelor creneluri. Din DN 7 nu prea poţi să-l admiri cum trebuie, pentru că loc să-ţi laşi maşina nu a fost amenajat nicicînd. Mai mult, privind fotografii mai vechi îţi dai seama că modernizarea şoselei a dus la distrugerea totală a ruinelor ce închideau accesul pe şi dinspre Defileu, în Evul Mediu cel îndepărtat. Cîndva, prin anii ’60 ai secolului trec
