Fiecare oraş are istoria sa. În cazul Reghinului, ea a fost redată publicului de profesorul Ioan Costea, atât de la catedră cât şi în cele 11 volume publicate până în prezent. Profesor, istoric, publicist, întemeietor de partide, actualmente pensionar, „Guriţă”, cum era alintat de colegii profesori, ne-a predat o mică lecţie de istorie a oraşului de pe malul Mureşului.

Reporter: Care este legătura dumneavoastră cu istoria Reghinului?

Ioan Costea: Istoria mea se confundă cu istoria acestui oraş, de care m-am ocupat de mai multe decenii, sub genericul „Reghin, destin şi istorie.” Sub acest titlu am publicat 11 cărţi, şi multe alte studii, articole apărute în presa locală şi centrală.

Rep.: Pregătiţi ceva nou?

I.C.: A 12-a carte este gata, dar trebuie să mă gândesc de unde să fac rost de bani pentru a putea fi tipărită. Este vorba de un ghid turistic al Reghinului şi împrejurimilor sale, o lucrare absolut necesară, pentru că aşa ceva nu a mai fost scris până acum.

Rep.: Cum au fost primii ani la catedră?

I.C.: Au fost înfluenţaţi de elevii pe care i-am avut. În primii zece ani de muncă la catedră relaţia cu elevii era destul de apropiată, era o distanţă mică între bancă şi catedră. Tot în această perioadă de început au fost momentele de perfecţionare, cu examene de definitivat, de grad, o muncă imensă care m-a ţinut în priză şi care m-a făcut să fiu un profesor pregătit, ca dovadă rezultatele elevilor pe care i-am avut de-a lungul anilor.

Rep.: Care este istoria poreclei de „Guriţă”?

I.C.: În învăţământ, un profesor care nu îşi dobândeşte o poreclă se pare că trece ca un anonim. Fiecare din profesori, dintre colegii mei mai răsăriţi au avut porecle. La începuturi am avut chiar 18 clase şi nu-i ştiam pe toţi după nume şi foloseam termenul „măi Guriţă”. Până când am reuşit să îi cunosc după nume, primisem deja porecla şi aş