Sistemul de pensii publice e la pământ, ministrul Muncii e complet cu capul în nori. Ioan Botiş a declarat că ce avem noi prin România "e un sistem de tip piramidal, e o schemă Ponzi". Chiar dacă ar fi aşa, fişa postului numitului ministru prevede sprijinirea prin orice mijloace a sistemului, inclusiv prin vorbe mestecate la televizor. În loc să facă asta, Ioan Botiş îi dă scurt una în cap. Pomenirea sintagmei "joc piramidal", într-o ţară care a trecut prin experienţele escrocheriilor piramidale Caritas, Gerald, Philadelphia, echivalează cu a zice frumos: "Bă, vă moare pensia!". E ca şi cum Mugur Isărescu de la BNR ar ieşi pe ecrane şi ar declara: "Români, nu mai economisiţi lei. Cu ei cumpăraţi pula, investiţiile în moneda din Botswana sunt de viitor". În plus, Charles Ponzi, "strămoşul" din America al lui Stoica de la Cluj, a făcut puşcărie pentru schema sa. Aici, săracul Botiş, deşi n-are proprietatea termenilor, a nimerit-o. Mulţi dintre cei care s-au ocupat de sistemul de pensii din România ar trebui să fie la închisoare. Pe scurt, acum nu mai sunt bani pentru pensii, pentru că toată lumea a furat din sistem care cum a putut. Cei cu influenţă, precum magistraţii, parlamentarii, diplomaţii etc, au gripat sistemul cu legi speciale, care n-au nicio legătură cu principiul contributivităţii. Cei mici, care n-au sărit peste bariera legii cu o altă lege, au trecut pe sub lege cu diverse adeverinţe medicale. Acum, România are de vreo trei ori mai mulţi pensionaţi pe caz de boală, ca pe vremea lui Ceauşescu. La grupele de muncă, altă veselie. Aici s-a trecut la categoria "muncă grea" de-a valma şi minerul, şi secretara directorului exploatării miniere şi magazionerul. Efectul cumulat e uluitor: doar o jumătate dintre pensionarii care se plâng de pensia mică "după o viaţă de muncă" au vechimea completă în muncă. La fel, un milion de oameni care au muncit cam trei ani