(secvenţe)

Îmi încălzesc

între genunchii tăi strînşi

mîinile îngheţate.

Numai ochii pisicii

luminează în întuneric.

Numai

ochii pisicii.

Cînd eşti

obosită, părul

tău seamănă

cu arama

samovarelor vechi.

Dacă-l mîngîi

un praf invizibil

mi se depune pe degete.

Îl simt lipindu-mi-se de

piept ca o vulpe rănită.

Casa noastră era

o bancă de piatră

unde veneam cu

genţile pline de

cărţi. Scriu, îţi spuneam,

memoriile apocrife

ale lui

rudolf von habsburg.

Era şi atunci

o seară plină de

păsări. În pădurea

de brazi, lîngă coliba

dărăpănată a

pădurarului,

tînăra unguroaică aduna

margarete.

Undeva în desiş se auzeau

cum pocnesc

carabinele vînătorilor,

iar o pasăre cenuşie se

aşezase pe leagănul putred

din faţa colibei. Mă

asculţi cu ochi

mari. Stăm pe o

bancă de piatră şi

întunericul vine spre noi

ca o trăsură vopsită-n

culorile

casei de habsburg.

Lasă...

Dormi şi visează liniştea care îmi va purta hainele.

Ora

trei noaptea.

Scrumiera

e

plină de

mucuri. Acum

ochii femeilor

au cearcăne

vinete. Acum

gura ta

străluceşte în

întuneric ca

pupila unei

pisici în timp ce

visezi

colţuri de

plajă sălbatice.

Cînd se întunecă,

dragostea mea,

se întunecă

dinspre mine spre tine.

(secvenţe)

Îmi încălzesc

între genunchii tăi strînşi

mîinile îngheţate.

Numai ochii pisicii

luminează în întuneric.

Numai

ochii pisicii.

Cînd eşti

obosită, părul

tău seamănă

cu arama

samovarelor vechi.

Dacă-l mîngîi

un praf inv