Din cauza accentuării masive a fenomenului de îmbătrânire a populaţiei, şi nu pentru că ar gestiona nişte economii înfloritoare, mari generatoare de locuri de muncă, unele ţări vest-europene se confruntă în prezent cu o lipsă accentuată de forţă de muncă, fenomenul fiind luat în discuţie la Parlamentul European. Eurodeputaţii văd în transferul de forţă de muncă din estul Europei o soluţie a acestei probleme.
Germania, prima pe listă
Conform unor rapoarte recente, prezentate în plenul Parlamentului European, companiile din mai multe sectoare ale economiei Germaniei se confruntă cu un deficit acut de forţă de muncă. S-a precizat în acest sens că Germania a înregistrat anul trecut cea mai mică rată a şomajului din ultimii 18 ani.
Şi dacă asemenea indicatori ar fi consideraţi îmbucurători pentru multe ţări est-europene, pentru Germania reprezintă un motiv de îngrijorare, întrucât o rată mică a şomajului înseamnă un mare deficit de muncitori. Studii de specialitate arată că până în anul 2020, Germania ar putea avea un deficit de două milioane de muncitori.
Poate şi de aceea, nu s-a decis ca, de la 1 mai, să fie ridicate restricţiile pe care Germania şi Austria le-au impus din 2004 pentru est-europenii care vor să lucreze în cele două ţări.
Există însă şi temeri, exprimate tot la nivelul Parlamentului European, că importul de forţă de muncă din Europa de Est nu va fi suficient, întrucât mulţi dintre est-europenii care au vrut să emigreze au făcut-o deja, îndreptându-se spre ţări precum Marea Britanie, Irlanda şi Suedia care au menţinut graniţele deschise, şi, în aceste condiţii, nevoia de forţă de muncă va fi dificil de acoperit.
Cu toate acestea, decalajele de dezvoltare, şi implicit salariale, dintre economiile din Europa de Est şi cele din centrul şi vestul Europei rămân mar
