Credeam că demagogia coloneilor de pace, care se perindau prin studiourile TV pentru a se plânge că le-a scăzut pensia de la 50 la 30 de milioane, va fi greu de egalat în era noastră.
Mai ales că unii dintre scandalagii au servit patria cu oarece măsură, din moment ce au îngroşat rândul pensionarilor înainte de a împlini 50 de ani.
Încă o dată, m-am înşelat! Ceata lui Moş Teacă a fost întrecută, în zilele din urmă, de hoarda liderilor sindicali. Descinşi în studiourile TV direct din jeepuri luxoase, aceşti campioni ai demagogiei au prins drag, iute-iute, de un termen extras din cartea de istorie: sclavagism. Uau, sclavagism! Se sparie băbuţele pe uliţele satelor mai dihai ca de moroii ieşiţi din morminte: auzi 'mneata, sclavagism... Plâng puradeii pe prundiş, ţipând ca din gură de şarpe: năică, fugi, bă, că vine sclavagismu'!
Şi vine, afurisitu', cu litere mari, pe crowl-ul televiziunilor, împachetat în toate formele gramaticale. Moderatorii îl accentuează, îngroşând vocea pe cuvântul fatidic, iar invitaţii - experţi ai apocalipsei - îl prind din zbor şi desăvârşesc lucrarea. Fraţi români, zăvorâţi uşile, ferecaţi ferestrele, ascundeţi-vă pe unde puteţi (dacă mai apucaţi...): vine sclavagismu'!
În fond, ce se întâmplă? Vom avea, în sfârşit, un Cod al Muncii desprins de socialismul rezidual al ultimilor 21 de ani. Nici nu apucase să se răcească Răposatu', în groapa din Ghencea Civil, când vorbeam vârtos despre capitalism, convinşi fiind că asta înseamnă să mâncăm portocale pe săturate şi să bem suc de kiwi la dozator.
Curând, am constatat că asta se numeşte libertate, nu capitalism. Şi am mai descoperit ceva: capitalismul post-comunist se construieşte al naibii de greu. Statul centralizat, moşit şi crescut în dictatură, renunţă greu la pârghiile de control asupra societăţii. Inclusiv la vechile obiceiuri de a reglementa absurd piaţa munci
