DICTATOR. Nu toţi autocraţii sunt răi, aşa cum au proclamat unii neoconservatori, şi nu trebuie toţi îndepărtaţi de la putere, scrie Robert Kaplan, senior fellow la Centrul pentru o Nouă Securitate Americană, într-o analiză publicată în cotidianul britanic Financial Times, citat de Agerpres.
Diferenţele morale dintre un dictator şi altul sunt la fel de mari ca şi cele dintre dictatori şi democraţi. Există dictatori binevoitori şi nu trebuie să le întoarcem spatele celor care rămân la putere.
Viziunea, legitimitatea percepută, existenţa unui contract social şi capacitatea de a face ca societatea să devină mai complexă instituţional - şi, astfel, mai pregătită pentru libertate - sunt caracteristicile distinctive ale dictatorilor buni. Muammar Gaddafi, spre exemplu, nu intră în aceeaşi categorie cu sultanul Omanului, Qaboos bin Sa'id, al cărui sultanat a fost martorul unor violente proteste ale tinerilor în ultimele zile. De asemenea, fostul dictator egiptean brejnevist Hosni Mubarak nu ar trebui să fie comparat cu energicul rege iordanian Abdullah.
Sultanul Qaboos a construit drumuri şi şcoli în întreaga zonă rurală a ţării, a crescut statutul femeilor şi a protejat mediul. El guvernează sultanatul animat de o viziune similară celei a multor dictatori asiatici din trecut, cum ar fi Deng Xiaoping în China, Lee Kuan Yew în Singapore şi mai problematicul Mohamad Mahathir, în Malayezia, care şi-au scos societăţile din sărăcie şi le-au transformat în societăţi dominate de clasa de mijloc.
Aşa cum se întâmplă şi în cazul monarhilor din Iordania, Kuweit, şi Emiratele Arabe Unite, legitimitatea sultanului Qaboos este construită pe tradiţia regală - ceea ce nu se poate spune despre puternicii statelor nord-africane, cărora le lipsea tradiţia şi viziunea.
Această legitimitate depinde de un contract social care tratează locu
