Nu ştiu dacă Sorin Blejnar e regină – pion, exclus! – sau nebun pe tabla de şah a corupţiei din vămi. Dar şi dacă s-ar şti curat la sufletul lui, adică şi neşpăguit şi neprihănit, tot ar trebui să-şi prezinte demisia de onoare. Fiindcă dacă nu ştii ce şerpărie e într-o instituţie care-ţi e subordonată, asta se cheamă incompetenţă. Aşa că după ce au început arestările de pe la vămi, Sorin Blejnar ar fi trebuit să lase coda jos şi să demisioneze, nu să spună că n-are ce să-şi reproşeze şi că a făcut şi a dres la ANAF. Cînd te consideri invulnerabil (dar chiar şi dacă nu te consideri astfel şi ocupi o asemenea funcţie), normal e să spui că pentru a nu exista nici o suspiciune că vrei să-ţi foloseşte funcţia pentru a influenţa anchetarea corupţiei din parohia ta, îţi dai demisia. Or Sorin Blejnar se agaţă cu o îndîrjire suspectă de scaunul în care a fost plantat. Personajul pare să se teamă că rămas fără funcţie, ăla e! Or cînd eşti împăratul fiscului şi te temi de eventuale cercetări, ori te simţi vizitat de niscai muşte pe căciulă, ori ţi-e frică să nu te trezeşti înşfăcat de braţul legii, ca simplu cetăţean.

Nu ştiu dacă Sorin Blejnar e regină – pion, exclus! – sau nebun pe tabla de şah a corupţiei din vămi. Dar şi dacă s-ar şti curat la sufletul lui, adică şi neşpăguit şi neprihănit, tot ar trebui să-şi prezinte demisia de onoare. Fiindcă dacă nu ştii ce şerpărie e într-o instituţie care-ţi e subordonată, asta se cheamă incompetenţă. Aşa că după ce au început arestările de pe la vămi, Sorin Blejnar ar fi trebuit să lase coda jos şi să demisioneze, nu să spună că n-are ce să-şi reproşeze şi că a făcut şi a dres la ANAF. Cînd te consideri invulnerabil (dar chiar şi dacă nu te consideri astfel şi ocupi o asemenea funcţie), normal e să spui că pentru a nu exista nici o suspiciune că vrei să-ţi foloseşte funcţia pentru a influenţa anchetarea corupţiei din parohi