sau farmecul mărginaș al noii piețe
Vestea bună cu care te poate surprinde o piaţă haotică, imprevizibilă, cu lacune, dar în plină expansiune este că ceea ce, pînă mai ieri, credeai că lipseşte, tocmai a apărut, sau există, de fapt, bine ascuns, de ceva vreme. Într-un peisaj restaurator în care găseşti orice, în principiu, dar mai nimic, atunci cînd cauţi ceva anume, surpriza cea mai plăcută ţi-o face nu restaurantul bine ştiut de pe corso, ci, mai degrabă, cîrciuma lăturalnică, excentrică, de cartier, localul nesofisticat, imperfect, dar inedit şi gustos. Localul lipsă care, totuşi, există.
DE ACELASI AUTOR Cîrnatul cu varză şi Miss France Salata „japoneză“ Francillon Clafoutis - Jules Claretie Marmeladă de acerole La Tienda
Stîrnit de istorisirile unui prieten, am plecat în căutarea micii băcănii spanioleşti La Tienda (Magazinul), o afacere de familie aflată la intersecţia străzilor Tunari cu Eminescu. Magazinul oferă, în mai puţin de 20 de metri pătraţi, o selecţie vastă de delicatese din Spania, expuse firesc, ca într-o prăvălie de cartier bine aprovizionată, fără fastul şi zelul etalator al băcăniilor de lux. Doi tineri catalani, el şi ea, m-au întîmpinat prietenos, întrebîndu-mă, uşor jenaţi, dacă putem vorbi în spaniolă sau în engleză; româna abia o învăţau. Ceea ce nu-i împiedica să folosească o română de băcănie adorabil distorsionată şi, la limită, eficientă: brinza, muschiules, chirnat, vita, puorch… Vedetele locului erau, fără îndoială, jamboanele de porc, maturate şi uscate în vînt, aninate la intrare, după uşă, ca nişte şube grele în cuier. Se vindeau la suta de grame sau întregi, împreună cu indispensabilul jamonero sau portajamon (port-jambon), un fel de menghină în care se fixează pulpa masivă de porc, pentru a putea fi feliată omeneşte. Fiind la prima vizită, gazdele mi-au dat să gust din tot ce aveau mai bun: jamboane
