În ultimul an al secolului trecut, Radu Călin Cristea, eseist şi critic literar, lucra la Radio „Europa Liberă”, în perioada pragheză a postului, şi a avut ideea unei emisiuni pe care a intitulat-o Firul Ariadnei – aduceri aminte din labirintul tranziţiei.

S-a adresat unor personalităţi care activau în variate domenii şi a purtat cu ele discuţii despre tranziţia românească, o temă stârnitoare de controverse. La jumătatea celor douăzeci de ani profeţiţi de Silviu Brucan că vor trece până ce se va instaura în România o democraţie reală, un capitalism real, partenerii de dialog ai lui Radu Călin Cristea erau convocaţi să discute despre schimbările din România post-totalitară şi despre drumul românilor prin labirintul inevitabil al tranziţiei. Aceasta începuse, într-adevăr, dar nu prea se ştia spre ce ne poartă.

Printre subiectele propuse de Radu Călin Cristea interlocutorilor săi se aflau tranziţia, bineînţeles, de unde am plecat în decembrie 1989 şi unde sperăm să ajungem; crizele din societatea românească şi din lume, cele de ieri, adică de dinainte de comunism, şi cele de azi, de după comunism, trăite de fiecare; totalitarismul, cu părţile sale bune (dacă se poate vorbi şi de aşa ceva) şi rele, cum este sigur că a avut; integrarea în comunitatea europeană, în mecanismele şi în instituţiile europene, tendinţă şi veche şi nouă în România; riscurile democraţiei; globalizarea şi păstrarea identităţii. Şi încă altele.

Din lotul convorbirilor iniţiate la „Europa Liberă”, Radu Călin Cristea a selectat douăsprezece pentru a le publica în cartea de la Editura Paralela 45, alegând textele după criteriul apropierii de „substanţa şi caracteristicile jurnalismului cultural”.

Să spun din capul locului că atât la radio cât şi în carte contribuţia lui Radu Călin Cristea este de un profesionalism impecabil. Nu urmăreşte satisfacerea curiozităţilor ieftine