The King's Speech e genul de film care ma face sa ma indoiesc de utilitatea artei cinematografice. Articolul din Slate a fost scris pe 24 ianurie a.c. The King's Speech a luat Oscarul o luna mai tirziu, asa ca m-am dus sa-l vad. E slabut finalul, dar filmul e frumos si irelevant. Dupa ce am auzit de The King's Speech in ianuarie, m-am ferit sa-l vad din cauza unui articol de pe site-ul revistei americane liberale Slate. L-am evitat desiimi placuse trailer-ul si chiar daca distributia reunea niste actori care ma atinsesera in sensibila adolescenta: Colin Firth, Helena Bonham-Carter, Jennifer Ehle (interpreta lui Lizzie din serialul BBC Pride and Prejudice de-acum vreo 15 ani, cind a rezistat nu stiu cite episoade avansurilor sobre ale lui Colin); cei mai seducatori englezi si englezoaice din istoria erotismului neintimplat. Slate.com e insensibil: "The King's Speech e un film extrem de bine facut, cu o seducatoare intriga de interes uman, foarte frumos calculat pentru a atrage cinefilii destepti si anglofilii latenti". Am sa citez pe larg din argumentele istorice aduse impotriva unui film atit de seducator. Se comenteaza asupra relatiei dintre Chamberlain (prim-ministru britanic blamat in urma politicii de pacificare ce i-a permis lui Hitler sa invadeze Cehoslovacia) si George al VI-lea, personajul principal din The King's Speech. "Atunci cind a a reusit sa intreaca la puncte coalitia formata din Partidul Laburist, Partidul Liberal si (conserva)Torii lui Churchill, inminind aproape intreg poporul cehoslovac prietenului sau Hitler, impreuna cu toate marile fabrici de munitie ale acelei tari, Neville Chamberlain a fost rasplatit cu o favoare politica nemaiauzita. Intorcindu-se de la München, a fost intimpinat de o escorta regala in uniforma completa si invitat sa mearga direct la Palatul Buckingham. Un mesaj scris din partea Regelui George al VI-lea ii solicita prezenta