În sfîrșit, s-au încheiat lucrările de la Oradea ale Congresului UDMR și s-au acordat și Premiile Oscar la Hollywood. Bucurie mare pe capul românilor, care au urmărit cu înfrigurare cine vor fi cîștigătorii. Rezultatele oficiale au consemnat victoria lui Kelemen Hunor. Actualul ministru al Culturii – fără să fie și al Cultelor, mereu uităm că acest domeniu, al Cultelor, existent în cadrul Ministerului Culturii de pe vremea lui Răzvan Theodorescu, Adrian Iorgulescu, Toader Paleologu, a trecut în desaga personală a lui Emil Boc – a cîștigat o bătălie cîștigată dinainte. Cu 371 de voturi în favoarea sa, Kelemen Hunor i-a devansat pe principalii săi contracandidați. Consilierul prezidențial Peter Eckstein Kovacs (cu 118 voturi) și un anume Olosz Gergely (cu doar 46 de voturi, din totalul de 538) nu au reușit să pună în pericol candidatura beizadelei udemeriste. Crescut, pregătit, antrenat și susținut de fostul președinte UDMR, Marko Bela, cumva în spiritul pragmatic și pentru interesele de cursă lungă ale Uniunii Maghiarilor din România, Kelemen Hunor nu dorește să schimbe direcția politică a UDMR, care este aceea de aliat al PD-L, ba chiar nu vrea nici înlocuirea premierului Boc. Să încercăm cîteva observații și considerații ce decurg din noua reașezare și reconfirmare pe scena politică a UDMR-ului. Interesant cum liderii UDMR – începînd cu Domokos Geza (editor cu stagii vechi la Kriterion), continuînd cu Marko Bela (poet și redactor, ani în șir, pe la diverse reviste literare; a lansat, toamna trecută, volumul de versuri A kert erotikája/ Erotica grădinii, apărut la Curtea Veche, în traducerea lui Paul Drumaru) și ajungînd la actualul președinte Kelemen Hunor (poet și prozator de ultimă generație) – au avut cu toții tangențe și cu literatura. Nu doar cu politica. Să însemne ceva? În zona partidelor politice, experiențele literaților autohtoni au dus la eșecuri