Cel mai modern sistem de atenuare a şocurilor seismice a fost montat anul trecut la o clădire din Bucureşti. Rezultatul scontat: un cutremur cu intensitate de 8 grade pe scara Richter devine insesizabil. Sursa: VLAD STĂNESCU

Azi se împlinesc 34 de ani de la producerea ultimului mare cutremur în România. Seismul din 4 martie 1977 a provocat moartea a peste 1.570 de persoane şi dărâmarea a 31 de clădiri în Bucureşti: trei imobile nou-construite şi 28 vechi, datând din perioada interbelică. EVZ prezintă două secvenţe determinante din seria măsurilor de protejare a clădirilor construite în România.

În 1940 şi în 2010

Primul episod a survenit cutremurului din 10 noiembrie 1940 şi a constat în întărirea grinzilor orizontale ale palatului nou al Băncii Naţionale a României, astfel încât, în timpul balansului, să poată prelua 5% din greutatea pe verticală a imobilului. La vremea aceea, a fost o premieră. În baza acestui calcul, se proiectează până în ziua de astăzi.

Cel de-al doilea episod s-a consumat în urmă cu un an, în 2010, şi a presupus aşezarea unei clădiri aparţinând Academiei de Studii Economice pe nişte tampoane antiseismice, fabricate în SUA. Autorul acestei intervenţii este inginerul Eugeniu Iordăchescu, 82 de ani, cel care, în anii ’80, a translatat 23 de clădiri civile, blocuri şi biserici, pentru a face loc sistematizării dictate în epoca Nicolae Ceauşescu. Introducerea unor mecanisme care să absoarbă şocurile seismice la baza clădirilor poate să coste câteva sute de mii de euro, dar oferă avantajul imunizării unei construcţii la cutremur. Intervenţia tehnică a lui Eugeniu Iordăchescu este o premieră naţională.

Orice clădire poate fi pusă pe suspensii

Iordăchescu şi fiul său, Adrian, conferenţiar la Universitatea de Arhitectură, sunt posesorii unui brevet de invenţie pentru procedura aplicată în urmă cu un an. Ea presu