Mulţi dintre cârciumarii care au deschis localuri în Centrul Vechi al Bucureştiului au călătorit prinEuropa, s-au întors vrăjiţi de civilizaţie şi au hotărât să construiască aici un colţişor de Occident.Am mers din poartă-n poartă şi am aflat cum şi-a pus fiecare fanteziile în aplicare.
În Centrul Istoric din Bucureşti au răsărit în ultimii ani 150 de cluburi. S-a scris că e o zonă devastată, plină de rechini imobiliari, funcţionari incompetenţi, ţepari, muncitori care nu fac nimic şi cocalari care se plimbă toată săptămâna prin cluburi de fiţe. Unele dintre lucrurile astea sunt adevărate. Dar în locul ăsta mai găseşti şi nişte oameni care trăiesc în Bucureşti mirajul Occidentului şi nu se opresc aici: vor să facă o mică Vienă.
Click pe imagine pentru a mări
„De mic îmi doream să am un bar"
În vara trecută, Lipscaniul era un şantier noroios flancat de clădiri dărăpănate. Într-una, înaltă şi îngustă ca o felie de cozonac, funcţiona un magazin de rochii de mireasă. Acum, strada e pavată, iar clădirea-cozonac e renovată şi transformată într-un bar numit The Legacy.
Intru şi întreb la bar de patron când mă trezesc că îmi strânge mâna un tip de 25 de ani, tuns scurt, cu o cămaşă roz. Pe cartea lui de vizită scrie „Daniel Constantinescu, manager" pe fundalul unei poze cu Lipscaniul interbelic. Ne aşezăm la o masă şi îmi povesteşte cum a ajuns cârciumar.
„De mic îmi doream să am un bar. Avea mamaie o cârciumă, vindea mici şi bere la Gara de Nord. La 14 ani spălam geamuri, câştigam cam 500 de mii pe lună. La 16-17 ani îndosariam hârtii pentru o firmă de construcţii." Apoi a început să vândă termopane şi a strâns ceva bani. Acum trei luni, un prieten i-a spus că ştie un loc de închiriat pe Lipscani. După o zi a văzut clădirea şi după încă una începuse deja amenajarea.
„E obositor şi amuzant. Dorm opt ore toată săptămâna. Vin tot
