Multe femei spun că naşterea copiilor este cel mai frumos moment pe care l-au trăit. Că fericirea este mai mare decât trauma dată de durere, de mediul ostil din spitale, de lipsa de tact a personalului medical. Şi totuşi, ce opţiuni pentru o naştere sigură şi o fericire neumbrită au gravidele din România?

Naşterea este un act fiziologic, natural. De aceea, în cazul în care gravida şi fătul sunt sănătoşi, complicaţiile care pot surveni pe parcursul travaliului şi al naşterii sunt considerate accidente, nu o regulă. Totuşi, naşterea asistată de medic şi toate procedurile pe care le poate implica: administrarea de hormoni care stimulează contracţiile şi, în multe cazuri, anesteziile, sunt proceduri pe care româncele le cer chiar şi atunci când, din toate punctele de vedere, ar putea duce la bun sfârşit o naştere în totalitate naturală. Aşa se generează o reală industrie a naşterilor „planificate şi artificiale", hrănită de frica de durere, de comoditatea unor mame şi de dorinţa unor medici de a fi cât mai „eficienţi".

Roxana C. şi băiatul cel mic, Răzvan Ionuţ (Zazi)

Cezariana, şi atunci când nu este necesară

În clinicile private, naşterea prin cezariană a ajuns să fie o opţiune personală (în tot mai multe cazuri, fără legătură cu condiţia medicală a viitoarei mame). În spitalele de stat, care trebuie să-şi deconteze serviciile de la Casele de Asigurări de Sănătate, aceste proceduri ar trebui să se facă mai rar. În unele situaţii, naşterea naturală iese din calcul. A fost şi cazul Simonei Ciobanu (32 de ani), care a făcut cezariană din cauza vârstei înaintate a fătului, dar şi a Mihaelei Nicolae (42 de ani), care a născut prima dată la 39 de ani, vârsta ei fiind considerată riscantă pentru o naştere naturală. „Recuperarea a fost grea, dar a trebuit să fac eforturi pentru copil. Am avut dureri suportabile aproape doi ani de la int