Am mai scris-o și cu altă ocazie: o dezbatere pe fond a noului Cod al Muncii este inutilă atâta vreme cât Guvernul intenționează să-l transforme în lege prin asumarea răspunderii politice. Dar siguranța cu care premierul Emil Boc afirmă că noul Cod al Muncii va aduce mai multe locuri de muncă e enervantă. Pentru că afirmațiile primului-ministru se bazează pe raționamente false.

Conform domnului Emil Boc, ”flexibilizarea” legislației muncii ar face România mai atractivă pentru investitorii străini. Mai exact, reducându-se drepturile angajaților în favoarea patronilor, aceștia din urmă ar fi stimulați să-și riște banii în afaceri din România.

Raționamentul premierului este, însă, de două ori greșit. În primul rând pentru că investitorii serioși au propria politică de personal. Axată pe profesionalizarea și fidelizarea angajaților. Pachetele salariale pe care le oferă sunt, de cele mai multe ori, superioare celor garantate de Codul Muncii (pentru că investitorii serioși încearcă să obțină cei mai buni angajați de pe piață în domeniul lor). Problemele acestor investitori nu vin, așadar, din partea angajaților, ci din cu totul alte direcții: taxe, impozite, accize, modificări prea dese (în cursul aceluiași exercițiu bugetar) a fiscalității, facilități legate de reinvestirea profitului ori de investițiile în cercetare și, nu în ultimul rând, de infrastructură (a se vedea doar cazul Mercedes, care a ales, în cele din urmă, Ungaria, pentru că în România nu avea acces la autostradă).

În al doilea rând, în cazul celorlalte afaceri, mai mici sau mai mari, care au potențial de evaziune, trebuie spus că principala parte interesată de contractele de muncă sunt angajații, și nu angajatorii. Nu angajatorii țin neapărat să încheie contracte de muncă (ba chiar dimpotrivă), ci angajații. Am avut de multe ori ocazia să constat că angajații preferă de cele mai multe o